miercuri, 31 decembrie 2014

#13 Leapșă: Let it snow

Sincer, mă așteptam ca ultima postare din acest an să fie cea cu topul, dar mă bucur că nu a fost așa. Astfel îmi voi încheia anul 2014 cu o leapșă primită de la Leontina, de pe blogul Everything and anything. Mulțumesc mult!

1. Ce carte te introduce cel mai bine în spiritul sărbătorilor de iarnă?
Cu părere de rău voi spune pas la această întrebare, deoarece nu am o astfel de carte. Poate va părea ceva dur din partea mea, dar nu am citit până acum nici o carte care să vorbească strict despre sărbătorile de iarnă. Ar fi una, ca să nu las totuși întrebarea fără răspuns, doar că nu am cumpărat-o încă. Este vorba de Magia dragostei de Lisa Dale. În schimb, am văzut foarte multe filme în această perioadă, care m-au introdus în spritul sărbătorilor de iarnă. Nu știu dacă se pune.

2. Afară este viscol iar tu ai fost blocat/ă în casă din cauza nămeților. Ce personaj ai prefera să-ți țină companie? 
L-aș alege pe Strumhond din Regatul Furtunilor. L-am descoperit de curând, mi se pare un personaj foarte interesant, și chiar aș avea ce să discut cu el, pentru a-mi mai trece din plictiseală.

3. Participi la o bătaie cu bulgări. Pe ce personaj cu inima înghețată l-ai lovi primul?
Am stat puțin să mă gândesc deoarece nu-mi trecea nici un personaj mai afurisit prin minte, doar Întunecatul din Regatul Furtunilor, dar el e un caz mai special, așa că am zis să-l las deoparte. În rest, nimeni. Cred că se datorează încă spiritului sărbătorilor, când trebuie să fim mai buni și iertători. Dar cum voiam neapărat să pun pe cineva aici, am trecut peste recenzii și am dat peste Circul nopții. Mi-am adus aminte de un personaj de acolo, și anume tatăl Ceciliei, Hector Bowen. Nu l-am putut suporta pe omul ăla, și chiar cred că i se potrivea denumirea asta: personaj cu inimă de gheață. Ar primi o bulgăreală de la mine, de să mă țină minte.

4. Cu ce familie ficțională ți-ai petrece sărbătorile?
Pot trișa puțin, și aici mă refer la faptul că aș putea alege un serial, în locul unei cărți? Pot, pot? Dacă nu-mi răspunde nimeni, înseamnă că am voie. Ei bine, primii care mi-au trecut prin cap au fost cei din Downton Abbey, și nu știu cât de ficțională este familia, dar cea a Lordului Grantham mi se pare a fi una destul de potrivită pentru a-mi petrece la ei sărbătorile. 

5. Cu cine ai vrea să te săruți sub vâsc? 
Ar fi acolo un personaj care de-abia trece observat prin cartea respectivă, unul micuț acolo, dar prefer să-l țin pentru mine, mulțumesc frumos. 

6. Ce personaj a fost pe lista celor răi, dar a reușit, până la urmă, să ajungă pe lista celor buni?
Aici chiar nu-mi mai trece nimeni prin cap.

7. Ești singur/ă acasă când 2 hoți se strecoară înăuntru. Ce personaj ai prefera să te ajute să scapi de ei?
Fără doar și poate, l-aș chema pe Muntele din Game of thrones. Ar fi o scenă pe cinste, ce m-aș amuza să le văd fețele ălora când s-ar vedea față în față cu ditamai omul, și eu să-i salut din spatele Muntelui, așa, în bătaie de joc. Dar tot l-aș urî pentru ceea ce-a făcut. 

8. Canalul Hallmark găzduiește un maraton cu filme specifice sărbătorilor. Ce carte are cea mai cheesiest copertă specifică sărbătorilor?
Că tot vorbisem de filme de genul ăsta la prima întrebare, și chiar îmi e dor de denumirea veche a postului Film Cafe, îmi plăcea mai mult cum suna Hallmark. Dar, în fine. Voiam să aleg altceva, dar am lăsat-o baltă și m-am oprit la E ușor să te iubesc de Tammara Webber.

9. Împrăștie spiritul sărbătorilor de iarnă și alege câteva persoane care să facă acest tag!
Am ales-o, în special, pe Sara, dar îl poate lua oricine își dorește, bineînțeles. 

Happy New Year!

duminică, 28 decembrie 2014

Top 10 cărți (2014)

Cum mai sunt câteva zile până se va termina anul, am spus că ar fi cazul să fac un top 10 al celor mai bune cărți pe care le-am citit anul acesta. Pe Goodreads le am pe cele pereferate de când m-am apucat de citit, dar unul stric al acestui an, nu am. Cu ajutorul acelui Reading challenge am putut ține evidența cărților, deoarece, dacă nu ar fi fost el, mai mult ca sigur nu-mi mai aduceam aminte cu exactitate ce am citit în acest an. Și venind vorba de acel challenge, cum mai sunt doar câteva zile până vom intra în 2015, și cum mai am nouă cărți de citit, din cincizeci, mi-ar fi imposibil să ating acel goal. Dar, oricum, nu-mi mai este acesta scopul, și eu consider că 42 de cărți este un număr destul de bun Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu, pe care am început-o acum două zile, sigur o voi termina. Cu acest prilej aș vrea să vă doresc un An nou cât mai frumos, din toate punctele de vedere, și să vă bucurați pe deplin de el.

Cartea de pe locul 10
nu pleca... de Douglas Kennedy. Recenzia acestei cărți minunate, plină de o încărcătură sentimentală foarte mare, o puteți găsi aici. Îmi este foarte ciudă pentru faptul că mi-a ieșit atât de sărăcăcioasă, deoarece, după părerea mea, merita mult mai mult din partea mea, pentru cât de minunată a fost. 

Cartea de pe locul 9
Evadare din Lagărul 14 de Blaine Harden. Această carte a fost una dintre cele mai tulburătoare pe care le-am citit în viața mea. Cu toate că am fost foarte fericită că am putut să o citesc și am mai reușit să mai învăț și câte ceva despre Coreea de Nord, lucruri pe care nu le știam, am reușit să mă simt foarte ciudat după ce am terminat-o. Recenzia se află aici.  

Cartea de pe locul 8
Specimenul, prima carte din seria "Invadatorii" de Andrei Trifănescu. Eu sunt o mare amatoare a genului Science Fiction, iar acest volum mi-a picat numai bine, deoarece, din câte îmi amintesc, atunci când m-am apucat să-l citesc, treceam printr-o perioadă în care nu mai citisem nimic de acest gen, de multă vreme. Mi-a plăcut foarte mult, trecând peste acele greșeli de redactare care au apărut. Recenzia aici.

Cartea cu numărul 7
Circul nopții de Erin Morgenstern. Este printre puținele cărți de acet gen care mi-au plăcut, deoarece eu nu prea le am cu magia, mai ales cu vrăjitoarele. Ca să subliniez, mai exact, ceea ce nu mă atrage. A fost o carte foarte, foarte frumoasă, plină până la refuz cu lucruri ce în lumea adevărată nu sunt posibile. Magie, magie cât cuprinde. Fiind prima carte publicată a autoarei, a reușit să scrie ceva peste așteptările unui începător, ca să zic așa. Recenzia aici. Este scurtă deoarece cu greu mi-am găsit cuvintele. 

Cartea cu numărul 6
Mathias, al doilea volum al trilogiei "Ultima vrăjitoare din Transilvania" de Anna Vary. L-am ales pe acesta, cu toate că le-am citit pe amândouă în acest an, deoarece acesta mi-a plăcut mult mai mult. Mi s-a părut a avea mai multă acțiune, plus că finalul m-a lăsat mască. Ceea ce mă supără este că autoarea nu a mai publicat și ultimul volum, Alexandra, ceea ce mi se pare foarte ciudat, din moment ce coperta a fost făcută publică de multă vreme. Recenzia aici.

Cartea cu numărul 5
Jocul secretelor al doilea volum al seriei "Dincolo de moarte" de Adina Speteanu. La fel, am ales al doilea volum, cu toate că pe amândouă le-am citit în acest an, deoarece mi s-a părut mult mai interesant acesta. Faptul că al treilea, Îngeri de gheață, a apărut, de ceva vreme chiar, mă întristează deoarece încă nu am reușit să mi-l cumpăr. Nu am putut ajunge la lansare, iar la Gaudeamus nu l-am mai găsit. Sper să reușesc să mi-l achiziționez cât de curând, deoarece de-abia aștept să-l citesc. Recenzia aici.

Cartea cu numărul 4
Jertfa iubirii de Jojo Moyes. Este singura carte din cele zece care nu are recenzie, deoarece am citit-o înainte să-mi fac alt blog. Mi s-a părut una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit în acest an, și se află și în topul meu din totdeauna. Merită, chiar merită cartea! A apărut la ziarul Libertatea, eu nu am dat mai mult de zece lei pe ea, așa că nu veți pierde nimic dacă o veți cumpăra.

Cartea cu numărul 3
Dragonul Maiestății Sale, primul volum al seriei "Temeraire" de Naomi Novik. Acesta este al treilea, și penultimul caz în care am citit două volume ale aceleiași serii, într-un singur an. Primul volum m-a atras mai mult deoarece am făcut cunoștință cu personajele, iar ele, la rândul lor, au făcut cunoștință cu alte personaje. Dar ambele volume au primit 5 stele din 5 pe Goodreads. Este seria mea preferată, mi-a plăcut foarte mult, iar recenzia o aveți aici.

Cartea cu numărul 2
Regatul Furtunilor, al doilea volum al trilogiei "Grisha" de Leigh Bardugo. Acesta este ultimul caz în care am avut de ales între două volume ale aceleiași serii. Regatul Furtunilor a fost mult mai încărcat de surprize, după părerea mea, decât primul volum, ceea ce m-a făcut să-i dau și maximul de steluțe, în detrimentul primului, care a primit doar patru stele. Aceasta este trilogia preferată, iar acest lucru mă face să fiu foarte tristă pentru că va mai apărea doar un volum. Oricum, sper ca cei de la Editura Trei să-l publice cât mai curând. Plus că aici mi-am găsit și personajul, ca să zice așa, malefic, din toate câte am întâlnit. Recenzia aici. 

*Tam-tam-tam!* pe 2014

Cartea cu numărul 1
Tess d'Urberville de Thomas Hardy. Am mai și spus-o în recenzia ei, că va fi cea mai frumoasă carte pe care am citit-o în acest an, iar acest lucru l-am precizat în vară, așa că puteam să găsesc una și mai și până acum. Dar nu a fost, nici una nu a detronat-o. Mi-a plăcut nespus de mult, poate prea mult. A fost a două, după Evadare din Lagărul 14 la care am plâns în acest an. Cel puțin finalul m-a făcut aproape să mi se înfunde nasul, la cât de mult îmi vărsasem din lacrimi. Merită să o citiți, fără să aveți vreo ezitare. Vă asigur eu că o să vă placă, dacă nu ați făcut-o până acum, bineînțeles. Recenzia minunatei cărți aici. 

* * *
Acestea sunt cele care fac parte în acest top minunat, dar din păcate, din cele 41 de cărți fac parte și câteva care nu mi-au plăcut deloc. Pe primul loc ar fi, și am fost o fraieră extraordinar de mare că m-am lăsat păcălită de Facebook, Fluturi de Irina Binder. Cea mai proastă carte pe care am citi-o în viața mea, și dacă se va mai găsi alta care să o întreacă, va fi grav. Oribilă! Am reușit, în sfârșit, să o trimit în altă parte, deoarece chiar nu avea ce căuta în biblioteca mea. Iar a doua, cu toate că nu a fost absolut deloc aproape de prima, este Oamenii eternității nu se tem niciodată de Shani Boianjiu. Cartea nu s-a comparat cu Fluturi, când a venit vorba de gramatică și de telenovela ieftină, deoarece aceasta a fost scrisă foarte bine, ci m-a dezamăgit prin faptul că descrierea transmitea altceva, iar conținutul era diferit. Din păcate nu într-un mod bun, cel puțin pentru mine. Mi-a distrus entuziasmul. Așa, a fost OK. Dar a primit doar 2 stele din 5 pe Goodreads. 

sâmbătă, 20 decembrie 2014

Subiectul discuției: Campania "Citește povești"

Am descoperit acum câteva zile pe blogul Leontinei o campanie intitulată Citește povești prin care se încearcă a readuce în rândul oamenilor ora de lectură. Poate mulți dintre oameni, cei ce nu sunt pasionați de cărți, ar spune în felul următor: de ce s-ar face o astfel de campanie, când este evident că nimeni nu are chef de povești, de trândăvit cu o carte în mână? Ei bine, nu numai că prin astfel de întrebări persoana în cauză nu se gândește și la faptul că din cărți, direct sau indirect, am ajuns să avem o pâine pe masă, să știm să vorbim, dar acum când am ajuns, cel puțin mediocrii, aruncăm la o parte acel ceva care ne-a adus măcar în stadiul ăsta. Și spun acest lucru deoarece, după părerea mea, o carte, de orice fel, din care ai de învățat câte ceva, te ia dintr-un punct și te duce într-altul. Într-unul în care îți dai seama că ai ajuns să te descurci, cât de cât, și acum când te vezi astfel, nu încerci să continui să citești. Dacă nu pentru a te forma în continuare, măcar din plăcerea ta proprie. Dar, bineînțeles că a doua variantă e ajunsă să fie aproape inexistentă din moment ce la școală elevul citește doar pentru că este obligat de către profesorul de română, goegrafie, istorie etc, iar adevărata plăcere a lecturii devine ceva de care ți s-a acrit. 

Dar mergând mai departe cu această minunată campanie, ea a fost creată de Editura All în colaborare cu agenția de publicitate NEXT Advertising și Raluca Băraru. Și-au creat chiar și un slogan intitulat Pentru o lume mai bună, citește-le copiilor povești! Mi se pare un slogan extraordinar de bun deoarece are multe semnificații, după părerea mea. Copiii, tinerii sunt viitorul țării și doar prin ei cei bătrâni care au muncit ani și ani pentru a întreține pământul patriei își vor primi adevărata răsplată; o pensie prin care își pot duce bătrânețea liniștiți. Dar hai să nu privim cititul ca pe un business, ci ca pe un ajutor pentru copii, ca pe o viitoare plăcere pentru ei, deoarece prin ceva constant se poate ajunge la un lucru care, cine știe, poate deveni un mod de viață. Să citești, în zilele noastre a devenit o povară, dar hai să ne aducem aminte cum era pe timpuri când omul văzut cu o carte în mână era considerat deștept, inteligent. Într-adevăr, viitorul sunt copiii; dar cine să-i formeze dacă nu un adult, un om care deja a fost format? Eu am deja un copil, sora mea de aproape opt ani, care încerc să o fac să-i placă lectura, și cu toate că nu știe să citească extraordinar de bine, pentru mine este un prilej să o fac să-i placă cărțile, dacă îi citesc în fiecare seară. Așa a fost și cu mine cât am fost mică, dar acum cărțile au devenit o parte din viața mea, și nu mi-aș mai putea vedea viața fără ca ele să nu facă parte din ea.

Și mai este un lucru foarte interesant la această campanie, faptul că are un Guvern, Guvernul de Poveste, unul format din personaje din povești, cum ar fi Harap-Alb, Ileana Cosânzeana (Ministrul Educației Naționale), Prâslea cel Voinic (Ministrul Finanțelor Publice), dar și alții care, după mine, cred că ar fi fost numai buni și în viața reală. Oamenii aceștia s-au străduit să facă o campanie care să vină în ajutorul celor mai mici, dar și a celor lor mai mari, care să facă din ceva obligatoriu și neplăcut, o plăcere de care, mai târziu, să devină un hobby în toată regula. Așa că noi de ce nu am putea să-i ajutăm, îndeplinind ceea ce ei își doresc de la noi: să le citim copiilor povești. Eu categoric voi face acest lucru cu surioara mea, iar singurul lucru pe care trebuie să-l mai fac împreună cu ea, înainte să ne apucăm, va fi să alegem între două cărți minunate: Peter Pan sau Aventurile lui Cepelică de Gianni Rodari. 
Cine dorește să urmărească această campanie, o poate face prin pagina lor de Facebook, adică aici, mai exact.

duminică, 14 decembrie 2014

#12 Leapșă: Problemele cititorilor

La cât de rar am ajuns să postez, mă și mir că mă mai ține cineva minte aici, în bloggosferă, așa că-i mulțumesc foarte mult Leontinei pentru leapșa pe care mi-a pasat-o și mie. Mi-a fost dor să răspund la întrebări referitoare la cărțile pe care le citesc sau îmi doresc să o fac. 

1. Ai sute de cărți care așteaptă să fie citite, cum naiba alegi dintre ele care să fie următoarea ta lectură? 
Pot spune că acesta este cel mai greu lucru pe care îmi e greu să-l fac eu, ca cititor. Dar de multe ori încerc să merg pe același sistem, ca să zic așa, pe care mi l-am creat. În primele luni de când m-am apucat mai intensiv de citit, o făceam într-un mod haotic și mă apucam de o carte pe care mi-o cumpărasem recent, iar pe celelalte le lăsam în urmă. Așa că după o perioadă mi se scăzuse interesul pentru cărțile respective, și din cauza asta m-am gândit că ar fi o pierdere pentru mine, așa că pe cele mai noi le las puțin la o parte și mă apuc de cele pe care le am de mai multă vreme. Nu știu dacă este cel mai bun lucru, dar până acum la mine a fost OK, așa că voi continua în acest mod. 

2. Ești la jumătatea unei cărți și nu-ți place. O lași baltă sau continui să citești?
Au fost cazuri în care mă enervase atât de tare o carte încât nu o mai continuasem, așa că o lăsam baltă până ce mi se mai împuținaseră din cărți, și după mă apucam din nou de ea. Dar în general când o carte nu-mi place, încerc să o parcurg chit că povestea nu prea mă atrage și nu-mi place cum a fost creată de către autor. Din fericire, cazurile cele mai urâte se întâmplă foarte rar, și a doua oară din fericire, o carte la care am ajuns la jumătate, nu-mi place și totuși o continui, se întâmplă ca până la final să se schimbe ceva la ea care să mă facă să-mi schimb oarecum părerea despre cartea respectivă. Bine, acum pot fi și influențată de autorul respectiv care, se întâmplă ca alte lecturi ale lui să-mi fi plăcut foarte mult, așa că mă chinui să o citesc în continuare. Deci, depinde.

3. Vine sfârșitul anului, iar tu ești atât de aproape, și totuși atât de departe de a-ți atinge numărul de cărți pe care ți le-ai propus că le citești anul ăsta. Mai încerci să prinzi din urmă? Și dacă da, cum?
Să o iau cu începutul. Înainte să am blogul de acum, am avut un altul, Scăpărând printre degete. Pe cel dintâi nu prea îmi dădeam interesul să postez, deoarece nu prea îmi găseam subiecte, așa că, într-un final, am renunțat la el, până în februarie anul acesta, când am creat Padeniye. Blogul respectiv nu prea m-a făcut să-mi doresc să citesc un anumit număr de cărți într-un an, până ce mi-am făcut cont în aprilie, pe Goodreads și am desoperit Reading challenge, care m-a influențat, într-un fel, să citesc mai mult. Anul acesta mi-am propus să citesc 50 de cărți, dar am reușit până acum doar 38, și potrivit spuselor celor de la Goodreads, sunt în urmă cu nouă cărți pentru a ajunge la zi. Să fiu sinceră, la început îmi doream foarte mult să ating acel număr, dar de ceva vreme nu prea mă mai sinchisesc să o fac. Am ajuns la concluzia că nu aș face-o din plăcere, ci forțată, plus că, să citesc 12 cărți în două săptămâni și câteva zile, ținând cont că mai am două teze de dat săptămâna viitoare, mi se pare foarte greu. 

4. Coperțile unei cărți care-ți place nu se potrivesc. Cum reacționezi? 
Există anumite cărți care mi-au plăcut extraordinar de mult, încât îmi e destul de greu să mă obișnuiesc cu ideea că nu sunt în totalitate perfecte din cauza coperții/copertei respective. Iar faptul că de multe ori ceea ce este pe copertă nu se potrivește absolut deloc cu ceea ce se află înăuntru, mi se pare un lucru jignitor adus poveștii. Eu așa văd acest lucru. Dar mi-a plăcut foarte mult ce-a spus o utilizatoare, așa că-i dau dreptate Sarei în tot ce-a spus.


Și cu toate că nu o contrazic absolut deloc, nu pot să nu mă gândesc că ar fi fost mai bine să fi fost neagră coperta, decât să aibă cine știe ce imagine oribilă, absolut nepotrivită.

5. Toată lumea iubește o carte care ție nu-ți place. Cu cine totuși împărtășești opinii asemănătoare?
Din păcate, în cazul meu nu prea am cu cine împărtășii astfel de opinii, deoarece nu prea am prieteni care citesc, așa că mă limitez doar la cei din bloggosferă. 

6. Citești o carte și ești aproape de a plânge în public. Ce faci? 
Voi plânge. Nu o să-mi pierd eu bunătate de lacrimi, care se vor usca, pentru că se vor uita nu știu ce persoane la mine și mă vor considera vreo nebună care a ajuns să-și ude ochii pentru o ficțiune. No way! Nu plâng mere la o carte emoționantă, chit că sunt o persoană mai sensibilă când vine vorba de astfel de ocazii, dar atunci când se ivește una, voi profita de ea la maxim. Emoțiile adevărate se construiesc din lucruri mărunte, din ceva care îți dă acel ceva puternic, te distruge emoțional pe dinăuntru. Plus că, cine știe, poate vor exista oameni care vor fi influențați de lacrimile mele, și vor ajunge să citească și ei cartea respectivă, și poate se vor afla în aceeași situație ca mine.

7. Ultima carte din seria care-ți place tocmai a apărut, însă nu mai ții minte nimic din volumele anterioare. Recitești volumele? Sari peste ultima carte? Cauți rezumate? Plângi în frustrare???
Există un caz, o trilogie, mai exact, care a fost publicată la Editura Leda, și care nici până în ziua de astăzi nu au publicat ultimul volum din acea trilogie. Este vorba de Eve de Anna Carey, o poveste care mie mi-a plăcut nespus de mult, și din cauza faptului că au trecut doi ani de când a fost publicat al doilea volum, Sacrificiul, am cam uitat din detaliile din cele două. Editura Leda, prin această trilogie, a reușit să mă dezamăgească extraordinar de mult, dând dovadă de neseriozitate, abandonând serii, în prostie. Dar dacă s-ar întâmpla – prin nu știu ce minune – să publice și ultimul volum, m-aș reapuca să le citesc pe cele două. 

8. Nu vrei ca nimeni, NIMENI, să-ți împrumute cărțile. Cum le spui oamenilor, politicos "nu", atunci când te întreabă? 
Nu sunt genul care să nu împrumute o carte atunci când cineva își dorește să o citească, iar eu o am în bibliotecă. Dar nici nu accept să împrumut oricui, deoarece nu prea mă încred în oricine. Dar, oricum, eu neavând prieteni care să citească, să se plimbe din propria lor inițiativă printr-o librărie sau bibliotecă, nu mi s-a întâmplat să fiu întrebată foarte des despre împrumutarea unei anumite cărți. Plus că, de la un timp, nu prea mai citesc tot ce înseamnă romance,  ci mă axez și pe alte categorii, astfel că biblioteca mea nu prea mai abundă de așa ceva. Iar colegele mele nu sunt atrase de altfel de genuri. 

9. Ai început și ai lăsat baltă cinci cărți luna trecută. Cum treci peste sentimentul enervant de neputință când vine vorba de citit?
Dacă mi s-a întâmplat vreodată să am cinci cărți începute, lăsându-le pe toate baltă, cred că în primă fază aș reacționa destul de urât, și aș fi puțin nervoasă, deoarece nu aș ști pe care să o încep mai întâi. Dar cred că voi încerca mai întâi să recitesc descrierile lor de pe spate, ca să-mi mai aduc puțin aminte de conținut, iar după le voi înșira pe toate cinci una lângă alta, și mă voi gândi care m-a atras cel mai mult. Așa că mă voi reapuca de aceea, și tot așa, până ajung la ultima. Dar sper să nu mi se întâmple niciodată așa ceva.

10. Sunt atât de multe cărți care apar în această perioadă și abia aștepți să le citești! Cât de multe dintre ele chiar îți cumperi?
Aici depinde și cât de scumpă este o anumită carte, deoarece dacă va costa prea mult, o voi lăsa o perioadă la o parte, așa că poate voi putea să-mi cumpăr de banii respectivi mai multe cărți care se află pe lista mea. Dar niciodată nu se va întâmpla să-mi cumpăr chiar toate cărțile pe care mi le doresc, fiindcă ele tot vor apărea, iar interesul meu pentru cele noi va fi pe primul loc, astfel că voi uita de cele mai vechi. Într-adevăr, este un aspect foarte urât să nu-ți poți cumpăra toate cărțile pe care ți le dorești, dar, ca să fac o mică glumă, nu-mi vor încăpea în toată biblioteca, așa că mai bine nu le mai cumpăr. Ha-ha!

11. După ce ți-ai cumpărat toate cărțile pe care abia așteptai să le citești, cât timp va mai trece până chiar vei începe să le citești?
La fel, depinde de cât de mult m-a atras acea carte. Se întâmplă să cumpăr cărți care m-au făcut curioasă prin recenziile pozitive pe care le-am citit pe anumite blogguri, dar și cele pe care le-am descoperit de una singură, iar descrierile m-au atras. Prima dacă le voi citi pe cele din a doua categorie, deoarece sunt total necunoscute pentru mine, astfel ghidându-mă doar pe baza acelei descrieri, decât cele descoperite prin recenzii care îmi dezvăluie puțin mai mult din acea carte. Prin părerile altora îmi cam dau seama, oarecum, ce se întâmplă în carte, așa că le las mai la urmă, poate mai uit din acele recenzii și devin mai puțin cunoscute. 

* * *
Dăruiesc această leapșă tuturor care nu au făcut-o până acum și își doresc să o facă. 

sâmbătă, 13 decembrie 2014

"Regatul Furtunilor" (Grisha #2) de Leigh Bardugo

Volumul Regatul Furtunilor poate fi comandat de pe site-ul editurii Trei

DESCRIEREA: "Întunecatul", conducătorul Grishei, a supraviețuit bătăliei din Falia Umbrei și reapare cu o putere înzecită și un plan diabolic. Cu ajutorul lui Sturmhond, un corsar faimos, Alina Starkov se întoarce în țara pe care a părăsit-o, hotărâtă să lupte cu forțele ce amenință Ravka. Dar pe măsură ce puterea ei crește, se vede prinsă tot mai mult în jocul de magie interzisă al Întunecatului, ce o îndepărtează de Mal. Alina trebuie să aleagă între țara ei, puterea pe care o are și dragostea pentru Mal altfel riscă să piardă totul în fața asaltului iminent.

RECENZIA: Trebuia de foarte multă vreme să scriu această recenzie, deoarece cartea am terminat-o acum trei săptămâni, dar atunci când aveam timp liber, uitam complet și de acest lucru și mă luam cu altele. Ce înseamnă să nu mai știi cum să îți organizezi timpul liber! Nasol. Și, din păcate, această întârziere atât de mare m-a făcut să mai uit și din detaliile mai amănunțite ale cărții, care, sunt sigură, erau destul de importante. Așa că nu știu cât de bine îmi va ieși această recenzie, comparativă cu cea de la primul volum. Sunt destul de supărată pe mine pentru acest lucru, și dacă nu aș fi atât de disperată să mă apuc de muntele uriaș de cărți neîncepute, și dacă nu aș fi fost atât de presată și cu școala, aș fi recitit-o doar ca să îmi mai aduc aminte acele părți. 

Dar trecând peste, pot spune că Regatul Furtunilor mi-a plăcut mult mai mult decât Regatul Umbrelor, deoarece a existat mai multă acțiune și momente de tensiune în cel de-al doilea. Plus că au fost unele fragmente în care autoarea a reușit să mă surprindă într-un mod care m-a lăsat, efectiv, perplexă. În acele clipe nu puteam să mai continui să citesc decât după ce stăteam că cuget ceea ce tocmai aflasem, iar la sfârșit, când mă reapucasem din nou să citesc, eram foarte entuziasmată să văd cum se va desfășura povestea Alinei după aflarea acelor noutăți. Nu cred că vă puteți imagina cât de fericită eram când am văzut că acest volum era cu mult mai lung decât primul. Cum descrierea volumului dezvăluie supraviețuirea Întunecatului, nu va exista vreun spoiler dacă spun că mă bucur atât de mult că a rămas printre personaje, dar și lângă mine, he-he. Spun acest lucru deoarece nu știu dacă vă mai amintiți din recenzia de la Regatul Umbrelor, dar Întunecatul este personajul meu preferat până în momentul de față, și nu cred că va reuși un altul să-l dea jos de pe tron până la finalul trilogiei. Chiar dacă am început să fiu mai atentă și în privința lui Sturmhond, care ascunde un secret foarte interesant, încă nu sunt pe deplin convinsă de el, așa că o să aștept să văd ce va mai face în continuare acest nou personaj. Dar revenind la Întunecatul, așa cum menționează și descrierea, după ieșirea din Falia Umbrei a devenit mult mai puternic, cu o minte foarte diferită de cum o avea în primul volum. Iar acest lucru nu m-a făcut decât să-l îndrăgesc și mai mult, și referitor la poza din dreapta, aceasta a fost singura în care arată cel mai aproape de cum mi-l imaginez eu, foarte creepy, dar totodată blând, un om împins de o forță malefică, care face toate aceste lucruri oribile fără voia lui. Cel puțin eu așa am impresia că se întâmplă de fapt cu el, iar această concluzie a fost făcută cu ajutorul unor aspecte destul de evidente. Întrebări despre el sunt foarte multe, dar cred că cea mai mare curiozitate pe care o am în legătură cu Întunecatul este numele lui adevărat, pentru că este evident că nu așa îl cheamă, de fapt. În comparație cu alte întrebări pe care le am în legătură cu el, aceasta este ceva infim, care nu prea ar trebui, neapărat, să mă preocupe atât de mult, dar chiar sunt foarte curioasă. 

Referitor la Alina, deoarece trebuie să spun și câte ceva despre ea – după mine aș sta să povestesc despre Întunecatul până ce m-ar durea buricele degetelor de la atâta tastat și nu aș mai avea cuvinte pentru el, dar cred că nu mă voi lăsa și voi face o postare dedicată lui. Ha-ha! Poate va părea ceva stupid, dar mi s-a părut un personaj fascinant, și aici nu mă refer la faptul că este unul masculin și ar trebui să mă atragă, să zicem. Nu, este vorba de altceva, de întunericul din el. Îmi plac la nebunie astfel de personaje, reci, care-ți zâmbesc fără plăcere, ci doar pentru a te face să te simți și mai înghesuit, mai inferior, dar nu prin ceea ce nu ai ca parte materială. Și iarăși nu m-am putu abține, dar să continui ce trebuia să fac de la bun început, să vorbesc despre Alina. Ca personaj singur, independent – fără implicarea lui Mal, ce este partea care o completează emoțional –, a evoluat foarte mult din primul volum. Era și de așteptat, într-un fel, deoarece acolo încerca să se obișnuiască cu ceea ce era înzestrată, iar aici deja acceptase faptul că nu mai era un simplu cartograf, ci avea un destin mult mai important. Mi-a plăcut mult mai mult de ea aici, a devenit mult mai sigură pe ea și pe ceea ce știa că era în stare să facă, dar a avut unele momente în care mă cam enerva prin deciziile pe care le lua. Impresia mea legată de cuplul Alina și Mal nu s-a schimbat față de primul volum, iar faptul că nu ar mai fi împreună nu prea m-ar afecta în vreun fel, spre deosebire de alte cărți în care despărțirea de două personaje de sex opus, m-ar fi întristat într-un fel. Nu știu, dar eu nu-i văd bine împreună, și chit că se știu de mici și au trăit împreună, ambii cunoscându-l pe celălalt într-o proporție mai mare față de alte personaj, tot nu mi-a întors părerea în partea cealaltă. Pot spune că sunt printre puținele cupluri care nu m-ar deranja dacă s-ar despărți, și știu că voi părea într-un fel rea sau insensibilă, dar este părerea mea, așa că îmi asum toate înjurăturile din partea voastră. 

Un alt lucru care am mai apreciat la Alina a fost faptul că prin puterea ce o avea, acum, în ea, a împins-o spre alte responsabilități pe care și le-a asumat fără a fi influențată de cineva, să fie presată să o facă. Nu voi dezvălui decizia pe care a luat-o eroina noastră, dar dacă ați citit primul volum și încă nu ați făcut-o cu al doilea, am bănuiala că vă va surprinde și pe voi ceea ce a devenit, după ce-l veți parcurge. Bineînțeles, dacă o să vă dați seama la ce mă refer, deoarece a luat câteva decizii care s-ar putea să facă să credeți că mă refer la cea pe care v-a atras pe voi. 

Volumul, în general, a evoluat frumos, a avut cam de toate, răsturnări de situație, alte întrebări fără răspuns, personaje noi care apăreau pe neașteptate, și o uriașă curiozitate – în cazul meu, cel puțin – legată de ultimul volum. Și legat de acest lucru, sunt foarte tristă că autoarea a scris doar o trilogie, în loc de mai multe volume. Spun cu toată sinceritatea mea că ar fi fost printre singurele serii pe care le-aș fi cumpărat în continuare, chit că, să zicem, un anumit volum m-ar fi dezamăgit într-atât de mult încât să mă oprească din achiziționarea celorlalte cărți. Dar sper totuși ca cei de la Editura Trei să reușească să publice și ultimul volum cât mai repede, deoarece sfârșitul acestuia m-a lăsat în aer, plus că nu mi-a plăcut cum s-a terminat. Dar nu e o noutate pentru mine, deoarece, în general, sfârșiturile primelor volume nu prea mă încântă. Oricum, țin minte că spusesem în recenzia primului volum faptul ă voi aștepta să-l citesc pe al doilea ca să văd dacă această trilogie va ajunge pe lista preferatelor mele. Așa că, ei bine, da, a devenit una dintre trilogiile mele preferate, iar faptul că multe aspecte au legătură cu Rusia, țara mea preferată, nu face decât să mă încânte și mai mult. 

Și cum sunt ferm convinsă că am uitat multe lucruri pe care ar fi trebuit să le fi adăugat în recenzie, deoarece mi se pare destul de sărăcăcioasă, așa că îmi cer scuze dacă am lungit-o prea mult cu lucruri, să zicem, plictisitoare. Spun așa fiindcă observ că am vorbim destul de mult numai despre Întunecatul, dar am vrut să umplu spațiile pe care le-am uitat, ca recenzia să fie mai lungă. Și nu găseam un alt motiv decât să povestesc despre un personaj pe care-l admir foarte mult. Nu cred că este un motiv foarte bun, dar trebuia să spun de ce am făcut-o. 

vineri, 5 decembrie 2014

Subiectul discuției: Cuvinte în imagini


We don't need a real life, right? Books are real life for readers, because in these special stories we discovered... 

*

Pentru că am găsit această imagine, care mi-a plăcut mult, de altfel, nu m-am putut abține să nu-mi doresc să deschid o discuție, împreună cu voi, cei care mă urmăriți. Mi-ar plăcea să știu ce-ați descoperit voi în povești, în cărți. Pentru că, presupun, nu toți am găsit același lucruri în ele, acel ceva care să ne facă să continuăm să vedem ce fel de sentimente ne apasă atunci când parcurgem filele unei astfel de vieți creată din cuvinte.