duminică, 26 octombrie 2014

#11 Leapșă: Ice Cream Book Tag

Da, ei bine, după o absență de mai bine de o săptămână, am revenit cu o postare, doar că nu este vorba de o recenzie (cu toate că mi-aș fi dorit, doar că nu am mai terminat nimic care să merite să i se facă una), ci cu o leapșă. Aș vrea să-i mulțumesc Leontinei care se gândește mereu și la mine când vine vorba de a da tag. 


Regulile lepșei:
1. Încorporați imaginea lepșei în postarea voastră.
2. Reveniți pe blog și, într-un comentariu la această postare, lăsați-mi link-ul cu postarea completă. Aici.
3. Dați tag-ul mai departe!

1. Înghețată cu aromă de unt de arahide: O serie pe care vrei să o citești de mult timp, dar nu crezi că o vei face.
Am pus ochii de la un timp pe seria Tronul de cleștar de Sarah J. Maas. Mi se pare că are un subiect care pe mine mă atrage foarte mult, dar cu toate astea nu cred că voi ajunge să o citesc. Cel puțin nu cred că într-un viitor apropiat, deoarece sunt destul de scumpe, și nu am bază că se vor ieftini foarte curând. 

2. Înghețată cu aromă de ciocolată: O carte pe care poți să o citești la nesfârșit/de foarte multe ori. 
Eu nu prea recitesc cărțile pe care le am în bibliotecă, ci doar unele fragmente care mi-au plăcut mie nespus de mult, dar și alea foarte rar. 

3. Înghețată cu aromă de fistic: O carte cu o copertă verde. 
Am ales Mare Tranquilitatis de Katja Millay, iar motivul pentru care am ales să pun și partea din spate a copertei este că are mai mult verde, evident. Nu știu dacă până la urmă culoarea de la numele cărții este verde sau un turcoaz, dar se văd niște nuanțe pe lentilele ochelarilor. Plus că mă scapă coperta din spate. Și, apropo, e printre preferatele mele!


4. Înghețată cu aromă de căpșuni: O carte foarte romantică, nu intensă, ci drăguță.
Adevărul este că, cu toate că citesc cărți romantice, și-mi plac foarte mult, ceea ce lecturez eu nu prea e drăguț când vine vorba de romantism. Ci mai mult intens și senzual, ha-ha! Dar stând și gândindu-mă, mi-am adus aminte de una dintre cărțile pe care le-am citit în generală, acum patru sau cinci ani mai exact, și era vorba de Ultimul cântec de Nicholas Sparks, și țin minte că am făcut-o mai mult pentru că apăreau Miley Cyrus și Liam Hemsworth în film. Îmi plăceau foarte mult cum le stătea ca un cuplu. Cu toate că nu sunt eu fană a lui Miley, dar a lui sunt, cel puțin de când cu Jocurile foamei. 

5. Înghețată cu aromă de lămâie: O carte cu un sfârșit acrișor.
Pe moment chiar nu-mi poate trece nici una prin cap, dar știu că ar fi una sau două. Bine, acum stau și mă gândesc cât de acrișoară este lămâia aia. Ha-ha!

6. O carte de copii care-ți place: O carte de copii care-ți place.
Vai, cum pot să nu o pun eu pe Heidi aici? Am citit-o cât am fost mai mititică, și pot spune că a fost printre singurele care-mi plăceau atunci când aveam vreo nouă sau zece ani. Și filmul și cartea le iubesc la fel de mult, și știu că am și plâns la unele părți, deoarece nu mi se părea deloc corect prin tot ceea ce trăcea biata de Heidi.

7. Înghețată cu aromă de vanilie: Cartea clasică favorită.
Din vara asta (și cred că am zăpăcit multă lume cu această carte) pot spune că am o carte favorită în 2014. Și aici este vorba, da, Tess d'Uberville de minunatul Thomas Hardy. Și pentru cine vrea să vadă cât de exaltată am fost după ce am citit-o, sau dorește pur și simplu o părere, aveți recenzia.

* * *

Leapșa nu prea am cui să o mai dau din moment ce, sunt sigură, ați luat-o toți deja. Dar cine este mai întârziat (așa ca mine), și o vede aici, este bine-venit să o ia cu cea mai mare plăcere.

duminică, 12 octombrie 2014

Andreea's new books - #6

Nu am reușit să postez la sfârșitul lunii noile cărți pe care le am în bibliotecă, dar cum astăzi am avut bucuria să primesc câteva cărți de la tatăl meu, am spus că e ocazia perfectă. S-au adunat câteva, dar sper să apuc să le citesc pe toate. Și vă rog să scuzați claritatea imaginilor.

 Nu pot spune că mi le doream pe acestea patru, dar au avut un preț extraordinar de bun atunci când le-am văzut în magazin. Mai că nu-mi venea să cred că e adevărat, deoarece eu nu am dat în viața mea 4 lei pe o singură carte. Și chiar dacă scria pe spate faptul că sunt reduse, tot nu m-am convins până nu am verificat la un aparat din acela amplasat prin magazin, și până nu am întrebat-o și pe casieră. Am fost foarte, foarte fericită în ziua aceea. Și ca să vă lămuresc în legătură cu identitatea cărților – deoarece e cam imposibil să vă dați seama din imagine –, este vorba despre: Ultrasentimente, Mieii primi, Fântâna somnambulă de Adrian Păunescu, Adela de Garabet Ibrăileanu, Rusoaica de Gib I. Mihăiescu și Dulce ca mierea e glonțul patriei de Petru Popescu. Aceste patru cărți fac parte din colecția Biblioteca pentru toți de la Jurnalul Național. Cea din urmă carte am început-o, și mi-a plăcut ce am găsit până acum în ea până acum, doar că am fost nevoită să o pun pe pauză din cauza faptului că e mai complexă din punctul de vedere al modului autorului de-a scrie. Și am nevoie de timp pentru ea.


De veghe în lanul de secară de J.D. Salinger nu mi s-a părut o carte foarte "uau". De fapt, nu m-a impresionat în vreun fel anume. Auzisem multe despre ea, lucruri care m-au făcut să cred, înainte să mă apuc să o citesc, că va fi o lectură diferită. Dar nu a fost așa, poate s-a întâmplat în cazul generației rebele din perioada aceea. I-am dat doar 3 stele din 5 pe Goodreads. A fost ceva lejer, ușor de citit, dar nimic diferit și special. 




De cartea asta am aflat Vineri, atunci când a adus tata programul Tv și am văzut pe spate minunea care m-a lăsat fără grai. Regele de fier este primul volum al seriei Regii blestemați a autorului francez Maurice Druon. Această serie va apărea în fiecare Joi cu ziarul Libertatea. Nu vreau să fiu rea, dar pot spune că ceea ce m-a atras cel mai mult la această serie a fost faptul că se menționează faptul că George R.R. Martin s-a inspirat din această serie ca să facă Cântec de gheață și foc. Autorul menționează și faptul că romanele lui Druon sunt Urzeala tronurilor în original. Și cu toate astea ar putea să nu-mi placă atât de mult cât îmi plac cele scrise de Martin, așa că până nu mă apuc de primul volum, nu mai spun nimic. Dar din câte am citit pe spate, nu cred că va ajunge să mă dezamăgească într-atât de mult încât să ajung să o arunc pe fereastră. Mai ales când au niște coperți atât de frumoase. 

Ultimele trei, mai exact Bulgări de fericire de Cristian-Gabriel Carîb, Însemnările unui nebun. Nasul. Mantaua de N.V. Gogol, Iubire de Toni Morrison, le-am primit de la tatăl meu. Sunt foarte, foarte fericită pentru aceste cărți deoarece prima nu numai că este diferită de ceea ce am în bibliotecă, fiind foarte mare, are și niște mici ilustrații în ea. A doua am răsfoit-o puțin și mi-am cam făcut o idee despre ce este vorba în ea, iar ultima, Iubire, pot spune că îmi este rușine că nu am auzit nimic despre autoare – deoarece, da, este o femeie. O femeie care a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură, prima de culoare. Sunt tare curioasă să intru în lumea acestei cărți; e o carte romantică, iar mie îmi place romantismul. 

* * *
Cam atât am avut de spus, sper că voi vă împăcați bine cu școala, și aici mă refer că nu sunteți în război cu ea. Vă doresc o săptămână frumoasă și să o parcurgeți cu ușurință.

marți, 7 octombrie 2014

Subiectul discuției: Penny Dreadful (serial)

Îmi cer mii de scuze pentru faptul că am lipsit atât de pe blog, dar pur și simplu nu am timp să mai citesc, și cum acestă pagină se axează în principiu pe cărți, dispariția mea de aici s-a cam văzut. Sunt de-abia la început cu școala și deja nu-mi mai încap în teme și în atestatul ăla afurisit pe care trebuie să-l dau. Mă enervează că o parte din mine nu ar vrea să-l dea, din moment ce nu vreau să merg mai departe cu profilul meu, dar cealaltă ar cam vrea, deoarece specializarea mea nu ar însemna nimic doar cu diploma de absolvire. Și asta m-ar face să mă gândesc la faptul că am trecut prin liceu degeaba. Mă mișc cam greu cu lectura, singurele locuri unde mai pot citi sunt în pauzele de la școală, și câteva zeci de minute acasă. De-asta și Încleștarea regilor de George R.R.Martin a ajuns doar la 100 și ceva de pagini, și deja am început-o de câteva zile bune, iar volumul doi are 1000 și ceva.  
În fine, să trec la adevăratul subiect al acestei postări, și mai exact un serial pe care l-am descoperit acum câteva minute și care deja îmi place nespus de mult ceea ce-am găsit. Da, știu că am spus într-o postare că nu voi urmări decât trei seriale în acest an – sper să reușesc să le vizionez și pe alea – (White collar, Sons of Anarchy și Game of Thrones), dar dacă nu-l voi începe pe acesta, – nu-mi vine să cred că încă nu am auzit de el, cu toate că are deja un sezon încheiat!  măcar să știți voi de el. În caz că nu ați auzit încă.


Doamne, deci pe lângă faptul că trailerul mi se pare super genial, toate chestiile alea ciudate care apar pe acolo, dar și creaturile alea bestiale, ceea ce mi-a mai plăcut a fost distribuția aleasă. Bine, de acolo cunosc doar trei actori, și mai exact pe Eva Green – tipa asta mi se pare bestială și ușor înfricoșătoare –, pe Josh Hartnett – care a jucat în Pearl Harbor, filmul meu preferat –, și pe Timothy Dalton, pe care-l știu din Cleopatra, unde l-a jucat pe Cezar. În rest, totul mi se pare mister total, dar ideea întregului serial mi se pare super tare și interesantă. Și chiar dacă are niște urme vrăjitorești pe acolo, eu încă nu mă împat foarte bine cu magia, faptul că e horror, l-a scos. 

Nu știu ce să fac, îmi este foarte greu, deoarece chiar vreau să-l încep, din moment ce are doar opt episoade primul sezon, iar al doilea ar apărea prin mai-iunie, anul viitor. Adică, nu ar fi cine știe ce din moment ce l-aș termina repede, plus că intervalul de timp dintre primul și al doilea este lung, nu ar trebui să-l continui imediat. Dar îmi e că tot încep atâtea, și ajung să nu mai sfârșesc cu nici măcar unul. Știu că vi se întâmplă și vouă astfel de neplăceri, deoarece rar am întâlnit pe cineva care să nu treacă peste așa ceva.