marți, 23 septembrie 2014

În curând: "Zeița orezului" de Rani Manicka + încă o carte


Descrierea: O saga malaysiană care se întinde pe durata a patru generații. 

La vârsta de 14 ani, Lakshami lasă în urmă copilăria petrecută printre arborii de mango din Ceylon pentru a se căsători cu un bărbat matur din Malaysia. 

Tânăra neștiutoare este nevoită să dea piept cu greutățile vieții; până la 19 ani are deja cinci copii, urmează ocupația japoneză, al Doilea Război Mondial, iar ea nu are alt scop decât să-și păstreze familia în siguranță. Scris din perspectiva mai multor personaje, romanul este cronica unei familii dintr-o lume prea puțin cunoscută nouă, unde exotismul și miticul se întrepătrund oferindu-ne o lectură plăcută și provocatoare.

Mituri, superstiții, detalii sociale și sentimente.

"Zeița orezului" este unul dintre acele romane cumpulsive pe care nu ai mai vrea să le lași din mână. Minunat! The Bookseller.

* * *
Nu știu ce credeți voi despre cartea aceasta, dar eu de cum am citit descrierea, am ajuns la concluzia că sunt în stare să renunț la alte cărți pe care voiam să mi le iau de la Gaudeamus, ca să o cumpăr. Spun asta deoarece este destul de scumpă, mai exact 45 de lei, dar cel puțin are 576 de pagini. Nu știu sigur când va apărea la Rao, dar știu sigur că la Gaudeamus o voi vedea. Singura chestie pe care nu mi-o doresc este să nu aibă coperta cartonată. Știu că cei de la editura Rao cam fac astfel de coperți, și iar eu nu prea sunt fană lor. Oricum, am observat că nu toate au astfel de coperți, așa că sper ca aceasta să fie cruțată. Dar chiar și așa, tot mi-o voi cumpăra, deoarece subiectul mi se pare mult prea interesant, în ciuda faptului că nu prea le am cu partea asta a globului, ca să o zic așa. 

*

DEJA APĂRUTĂ

Descrierea: Să fie o nenorocire faptul că te-ai născut femeie?

Pentru ea, cu siguranță.

Suad are 17 ani și e îndrăgostită. În satul său, la fel ca în multe altele, dragostea nu există decât după căsătorie; dacă nu respecți această lege, atunci iubirea înseamnă moarte. Fiindă își "dezonorează" familia, părinții îl pun pe cumnatul ei s-o ucidă.

În ochii tuturor, acest om este un erou, căci fapta lui se numește crimă în numele onoarei, când, de fapt, el nu e decât un asasin laș.

Desfigurată în urma arsurilor și salvată printr-un miracol, Suad se hotărăște să vorbească...

O carte-document care șochează și care ne zguduie din temelii existența. 

* * *
Au început, de la un timp, să-mi cam placă cărțile de genul, în care ne sunt relatate povești adevărate, din viața reală, chiar de către cei părtași. Pot spune că am devenit mai interesată de astfel de cărți din momentul în care am terminat de citit Evadare din Lagărul 14, și tot caut să dau peste atfel de lecturi deoarece, nu numai că mi se par nespus de interesante, dar tratează subiecte pe care, eu una, consider că ar trebui să le cunoaștem. Iar povestea acestei fete nu este exclusă. Oricum, sper să o găsesc prin magazine – încă nu am dat niciodată de ea –, deoarece pe site-ul editurii Rao nici măcar nu apare. Ceea ce mi se pare destul de ciudat.

Cam asta ar fi tot, am vrut mult să fac acest post deoarece, unu la mână, trebuia să mai scriu și ceva pe aici, să nu dau impresia că am lăsat de izbeliște pagina, și doi la mână, cred că aceste două cărți chiar merită atenție. 
Am terminat astăzi de citit De veghe în lanul de secară de J.D. Salinger, și nu prea am fost impresionată de ea. A primit 3 stele din 5 pe Goodreads deoarece mi s-a părut o lectură lejeră, autorul având un stil tineresc, adolescentin. Personajul principal m-a lăsat uneori rece, alteori mi-a plăcut de el, dar nimic mai mult. Am stat și m-am gândit că dacă aș fi citit cartea la momentul potrivit, adică când eram puțin mai mică, poate aș fi considerat-o mai bună. Dar cu toate astea nu pot spune că a fost o lectură proastă, deoarece nu a fost așa. M-am relaxat, oarecum, citind cartea, și ăsta este un lucru bun. 

vineri, 19 septembrie 2014

#5: Primele 100 de cuvinte – "nu pleca..." de Douglas Kennedy

Și uite că s-a dus și prima săptămână de școală, weekend-ul a venit, în sfârșit, dar din păcate va pleca foarte repede. Bine, nu pot spune că am avut o primă săptămână grea, mă pot simți o norocoasă că nu am primit teme de pe acum, așa cum am văzut la alții. Și cum am dispus de acest timp liber – înaintea chinului de va urma –, mi-am propus să mi-l folosesc citind. Am reușit să termin două cărți pe care le aveam în fromat pdf de la Libertatea pentru femei din categoria Iubiri de poveste, pentru că, ei bine, uneori e bine să te mai delectezi și cu astfel de cărți romantice. Pe mine mă relaxează deoarece sunt lecturi lejere, și chiar dacă aș fi putut să mă fi îndreptat spre ceva mai complex, din moment ce am dispus de timp liber, am zis să nu. Nu știu de ce. Revenind, cum am spus, am citit două cărți ce fac parte din duologia Surorile Fairleigh, mai exact Un sărut de neuitat și O noapte compromițătoare, de Teresa Medeiros. Nu le-am făcut recenzie deoarece nu mi s-au părut extraordinare sau nu mi-au displăcut; cum am spus în postul cu Sfârșit de vacanță! + altele, nu voi mai putea să stau să scriu recenziile la toate cărțile pe care le-am citit, ci doar la cele care se încadrează în categoria: foarte bune și dezamăgitoare. Dar au fost drăguțe, și dacă veți vrea să le citiți, nu cred că nu o să vă placă. 
Trecând peste, deoarece am vorbit deja foarte mult, cartea din această vineri este nu pleca... de Douglas Kennedy, un roman care mie mi-a plăcut extraordinar de mult, ceea ce m-a făcut să-i dai 5 stele din 5 pe Goodreads, dar cu plus aici. V-o recomand cu toată inima, deoarece eu consider că nu aveți nimic de pierdut dacă o citiți. Recenzia pentru cei interesați.

   "În cea de-a treisprezecea aniversare a zilei mele de naștere, am făcut un anunț:
   — Nu o să mă mărit niciodată și nici n-o să am copii.
  Îmi aduc aminte cu precizie când și unde am dat glas acestei declarații: pe la șase seara, într-un restaurant de la intersecția străzii West 63 cu Broadway. Ziua cu pricina era 1 ianuarie 1987, iar eu am lăsat să-mi scape respectiva afirmație la scurtă vreme după ce părinții mei începuseră să se certe, Ațâțat de alcool și de un număr impresionant de resentimente adânc ascunse, scandalul a luat sfârșit în clipa în care mama..."

Voi ce ați mai făcut săptămâna aceasta? Cum a decurs prima după începerea școlii, și aveți parte de noi profesori duri și înfricoșători? Deoarece eu am avut ghinionul să dau peste doi. 

marți, 16 septembrie 2014

#10 Leapșă: The "Asking books" tag

Am primit această lunguță leapșă de la Sara. Mulțumesc foarte frumos pentru ea, și de-abia aștept să răspund la întrebări, deoarece îmi place când sunt atât de numeroase, dar și foarte interesante. 


Reguli:
1. Încorporați imaginea în postarea voastră.
2. După ce faci leapșa și o postezi pe blogul tău, lasă un comentariu cu link-ul acesteia, la postarea Cristinei, AICI.
3. Dați tagul mai departe.
4. Nu răspundeți pompos/încurcat. Fii tu!

1. Cartea/poveștile preferate din copilărie.
Nu vreau să par o mincinoasă și să înșir fel și fel de povești pe care nu le-am citit în copilărie, deoarece m-aș trăda pe mine. Recunosc, cât am fost mică nu prea mă omoram cu cititul, de fapt, nici măcar nu-mi doream să o fac, dar țin minte că-mi plăcea foarte mult Păcală, atât de mult încât nici măcar nu mai țin minte de câte ori am tot recitit-o. Și ar mai fi și Heidi, dar și o cărticică foarte veche cu poezii. Mda, nu prea înțelegeam eu nimic din acele poezii, dar îmi plăcea să le citesc. 

2. Ce citești acum? 
În momentul ăsta încerc să mă apuc de Dama de pică și alte povestiri de Pușkin, dar pur și simplu nu pot să o fac. Nu am niciun chef de nimic, sincer! Dar, lasă, că-mi revine mie cheful hop-țop de toate, numai să văd teancul de teme pe birou!

3. Ce carte vrei să cumperi, dar aștepți o reducere masivă?
Ar fi vorba de două: Hobbitul  de Tolkien, deoarece încă este destul de scumpă, în ciuda faptului că nu este nici foarte mare. Am fost ieri în Cărturești ca să cumpăr niște cărți pentru verișoarele mele, și mai era un exemplar care încă costa 40 de lei. Mi se pare mult prea mult. Iar al doilea ar fi Oameni, îngeri și demoni e Lina Moacă. Bine, aici se explică suuma, care este aceeași cu cea de la Hobbitul, deoarece cartea are (parcă) peste 700 de pagini.

4. Obiceiuri rele în ceea ce privește cărțile?
Nu prea am obiceiuri rele când vine vorba de cărți. Adică nu le murdăresc, sau să le îndoi, ci doar subliniez cu creionul vreun citat interesant sau vreo scenă anume care mi-a plăcut mie mult. Dar am mare grijă ca liniile să nu se șteargă foarte greu.

5. Ce carte aștepți să citești cu nerăbdare?
Hmm, aici ar fi vorba de mai multe, dar o să mă opresc la al treilea volum al seriei Dincolo de moarte de Adina Speteanu. Mai exact Îngeri de gheață. Sper să ajung la lansare, ca să nu fiu nevoită să aștept până în noiembrie la Gaudeamus. 

6. Ai un e-reader? 
Nu, cu toate că acum un an și ceva chiar eram hotărâtă să-mi iau unul. Dar cum timpul a trecut și eu tot nu am reușit să-mi cumpăr, interesul a scăzut. Parcă tot e mai bine când citesc o carte, și pun mâna pe ea și o simt. Cu toate că și un e-reader are avantajele lui.

7. Preferi să citești o singură carte sau mai multe în același timp?
Sunt unele dăți în care citesc câte două, doar că asta se întâmplă destul de rar. Prefer să mă concentrez doar pe una singură, dar dacă mă plictisește într-atât de mult încât să nu mai doresc să o continui, mă apuc de alta și o las pe mai târziu.

8. Ți s-au modificat obiceiurile în ceea ce privește cititul de când ai un blog?
Nu știu dacă e un obicei, dar pot spune că am devenit mai matură când vine vorba de a alege unele cărți. Adică am devenit mai interesată de cele mai complexe, nu prea mai sunt interesată de cărți pentru adolescenți. Bine, poate se datorează și vârstei, dar dacă nu aș fi avut acest blog, cred că mă apucam mai târziu de astfel de cărți. Și încă o chestie de când am blogul: mă îndeamnă să citesc mai mult. Așa că, dacă nu aveți blog, faceți-vă unul, că e chiar bun!

9. Ultima carte pe care ai citit-o și ți-a plăcut mult.
Tronul de Jad de Naomi Novik.

10. Cartea preferată pe care ai citit-o anul acesta.
Categoric și fără doar și poate, Tess d'Urberville de Thomas Hardy. 

11. Unde îți place să stai atunci când citești?
Un loc nu neapărat preferat, ci confortabil, ar fi pe burtă, pe pat. Dar îmi place să citesc și în fotoliu, într-o poziție mai strânsă, sau afară, în aerul liber.

12. Cel mai inconfortabil loc unde ai citit?
Cred că în picioare, în tranvai. De fapt, da, acolo a fost singurul loc în care mi-a fost aproape imposibil să mă concentrez la carte.

13. Poți să citești în autobuz?
Eu nu prea merg cu autobuzul, troleibuzul sau metroul, ci mai mult cu tranvaiul, dar atunci când o fac, da, citesc. Mi se pare mult mai confortabil decât în tranvai.

14. Unde, în natură, ți-ar plăcea să citești?
Nu contează, atâta timp cât este în natură, și nu este prea frig sau cald. Și am umbră, cel mai mai important, ca să nu-mi intre soarele în ochi.

15. Ce reguli ai atunci când împrumuți cărți?
În general eu nu prea împrumut, deoarece nu am cui, dar am câțiva cărora le-am împrumutat, și nu m-au supărat atunci când mi le-au returnat. Oricum, părerea mea e că nu ar trebui să fac eu niște reguli pe care să le trântesc în față celui căruia i-am dat cu împrumut, deoarece mi se pare de datoria lui să aibă grijă de cartea respectivă. Ar fi o jignire că mi-o aducă într-o stare proastă, categoric.

16. Ai împrumutat cărți vreodată?
Cum am spus mai sus, nu prea am cui să împrumut, dar, da, am făcut-o de trei sau patru ori. 

17. Scrii ceva pe marginea filelor din cărți?
Nu, doar subliniez câteva citate sau fragmente mai interesante. Dar foarte ușor, de-abia să se vadă liniile.

18. Chiar dacă este o carte veche?
Nu-mi spune că aici contează faptul că dacă o carte este veche, înseamnă că ne putem face opere de artă pe foile ei! Culmea, e veche, e fragilă, e frumoasă, are amintiri!

19. În ce limbă preferi să citești?
Până acum am citit numai în română, dar mi-am propus să mă apuc cât de curând să o fac și în engleză, deoarece vreau să-mi perfecționez limba. Și cred că este cel mai bun mod.

20. Ce te face să iubești o carte?
Ceea ce vrea să transmită în primul rând, personajele care au o poveste interesantă de spus, care nu sunt plictisitoare și monotone, ci care mă surprind cu alegerile pe care le fac. Dar și povestea în general, firul narativ. Și cel mai important, să aibă ceva special al ei, care să o facă mai diferită și pe care să mi-o scot cu greu din cap. 

21. Ce te inspiră să recomanzi o carte?
Faptul că mi-a plăcut foarte mult, că mi-o scot cu greu din cap dar și că am rămas cu ceva după ce am citit-o.

22. Genul preferat.
Nu pot alege doar unul, deoarece mi-ar fi foarte greu. Nu știu.

23. Genul pe care-l citești foarte rar este?
Cele cu crime, polițiste. Nu prea mă împact eu cu genul acesta.

24. Ce ai alege între a lectura cărți propuse de profesorul de istorie, de fizică, de geografie sau de biologie?
Având în vedere că de la un timp a început să-mi placă istoria, voi alege prima variantă. 

25. Ai citit vreodată o carte stand-alone?
Bineînțeles că da! De multe ori mă cam satur când dau peste o carte și-mi place ceea ce găsesc în ea, și după aflu că face parte dintr-o serie. M-am cam săturat de atâtea serii, sincer!

26. Coperta preferată a unei cărți momentan?
Nu prea am dispoziția necesară să-i fac o poză, așa că va trebui să vă mulțumiți cu una de pe internet. Este vorba de Dulce ca mierea e glonțul patriei de Petru Popescu. Încă nu am citit-o, mi-am cuumpărat-o de curând, dar îmi place foarte mult coperta. Chiar dacă cei din imagine nu sunt într-o postură plăcută. 

27. Cartea/seria preferată momentan?
Nu știu dacă să aleg cartea sau seria. O să le pun pe amândouă. 
Cartea: Tess d'Urberville de Thomas Hardy. 
Seria: "Temeraire" de Naomi Novik

28. Gustarea preferată atunci când citești este?
Prefer să nu mănânc atunci când citesc, deoarece îmi este frică să nu murdăresc filele.

29. Numește un caz în care spoilerele ți-au ruinat cititul?
Încă nu am avut parte de situații în care un spoiler a ajuns să-mi distrugă entuziasmul. Doamne ajută să nu fie nici în continuare!

30. Cât de des ești de acord cu anumite critici aduse unei cărți?
Atâta timp cât critica nu este jignitoare la adresa cărții sau autorului, atât cât este nevoie. Bine, sunt și puțin rea, atâta timp cât cartea respectivă mi-a plăcut mie foarte mult, nu prea-mi convine.

31. Cum te simți atunci când scrii recenzii negative?
Uneori bine, alteori nu prea. De multe ori sunt dezamăgită și tristă, și chiar dacă mi-aș dori să mă descarc mai mult, în unele cazuri nu prea pot. Dar, sincer, sunt dăți în care mă simt și bine.

32. Dacă ai putea să citești într-o limbă de mult pierdută, care ar fi aceea?
Nu știu, nu-mi vine nimic în cap momentan.

33. Cartea ce te-a făcut să treci prin cele mai multe emoții.
Evadare din Lagărul 14 de Blane Harden.

34. Cartea din cauza căreia ești nervoasă și te temi să o începi.
Încă nu am dat peste o astfel de carte. 

35. Poetul favorit.
George Bacovia și Alexandr Pușkin.

36. Câte cărți îți fac cu ochiul momentan?
Nu le știu numărul mai exact, dar sunt multe, oricum.

37. Cât de des returnezi cărțile bibliotecii fără să le citești?
Nu știu cum o suna asta, dar nu am mai mers la bibliotecă din clasa a opta. Tot voiam să merg să-mi refac cardul, dar m-am luat cu altele și am uitat.

38. Personajul preferat dintr-o carte.
Nu pot să aleg.

39. Răufăcătorul preferat dintr-o carte.
Aici nu-mi trece nimic prin cap. 

40. Ce cărți ai vrea să citești în vacanță?
Au fost multe pe care am vrut să le citesc, dar nu am reușit să le parcurg pe toate. Acum că am început școala, șansele sunt și mai slabe.

41. Cât de mult timp ai rezistat fără să citești?
Cred că în jur de o săptămână sau două.

42. Numește o carte pe care nu ai putut să o termini!
Nu am una pe care să nu o fi terminat, chiar dacă nu mi-a plăcut. M-am chinuit și tot am dus-o până la final. Nu-mi place să le las începute, fără să le termin de citit.

43. De ce anume ești distras cu ușurință atunci când citești?
De anumite conversații.

44. Ecranizarea favorită a unei cărți.
Poate o părea clișeic, dar momentan Urzeala tronurilor se află pe primul loc.

45. Cea mai dezamăgitoare ecranizare a unei cărți.
A 16-a lună. A fost cel mai prost film pe care am putut să-l văd, făcut după o carte! Nici măcar nu am rezista să-l văd până la sfârșit, atât de mult m-a enervat.

46. Cei mai mulți bani pe care i-ai cheltuit deodată într-o librărie.
60 de lei. Dar cel mai mult am dat într-o zi pe cărți, în jur de 3 milioane și ceva. A fost la Bookfest anul acesta, deoarece am făcut optseprezece ani și târgul a fost în acea perioadă. A fost ceva super tare!

47. Cât de des sari peste paragrafe doar ca să citești mai repede!
Nu fac chestia asta, chiar dacă se întâmplă să mă plictisească unele părți. Mă încăpățânez și tot le citesc. Mă gândesc că poate, totuși, găsesc ceva interesant pe acolo.

48. Care este motivul pentru care ai renunța la o carte, deși ești la jumătate?
Faptul că a devenit plictisitoare, sau că mă enervează unde s-a ajuns cu povestea, cu acțiunea. Dar știu că după o perioadă tot revin la ea, după ce mă mai calmez.

49. Îți place să păstrezi cărțile în ordine?
Bineînțeles că da!

50. Preferi să păstrezi cărțile sau să le dai altcuiva după ce le citești?
Să le păstrez, dar m-am gândit acum ceva timp că dacă-mi voi reface cardul de la biliotecă, iar biliotecara va accepta donaţii, o voi face. Am unele pe care vreau să le dau, dar nu s-a trezit nimeni să le dorească. 

51. Sunt cărți pe care le-ai evitat până acum?
Da, multe. Printre care și cele scrise de John Green. Poate o părea ciudat deoarece cam toată lumea îl citește și-i place ceea ce găsește în cărțile lui, dar pe mine pur și simplu nu mă atrage. Sorry!

52. Numește o carte ce te-a făcut furios!
Oamenii eternității nu se tem niciodată de Shani Boianjiu. Cartea aia m-a dezamăgit într-un hal, încât nu-mi vine să cred că aveam atâtea așteptări de la ea!

53. O carte ce nu credeai că-ți va plăcea, dar ți-a plăcut!
Sincer, nu-mi trece nici una prin cap momentan.

54. O carte ce credeai că-ți va plăcea, dar nu ți-a plăcut!
Cum am spus la 52, Oamenii eternității nu se tem niciodată. 

* * * 
Cum sunt sigură că mai toată lumea a făcut această leapășă nu am cum să o dăruiesc. Dar cine nu a făcu-o încă, e liber să o ias și să o completeze. 

luni, 15 septembrie 2014

Subiectul discuției: Sfârșit de vacanță! + altceva

Aveam în plan de multă vreme să scriu această postare, deoarece am simțit nevoia să împărtășesc cu anumite persoane unele din gândurile care au început să mă macine puțin, dar și ceea ce s-a mai întâmplat în decursul acestei veri. Ca o mică recapitulare, ca să zic așa. În mod normal trebuia să o postez de aseară, dar au intervenit altele, după nu am mai avut chef, și într-un final mă gândeam să renunț din a o mai pune aici. Dar cum în momentul ăsta am parte de o anumită liniște – genul acela în care nici măcar musca nu se aude –, m-am gândit că este cel mai bun prilej. Dacă vă veți gândi să citiți până la capăt ceea ce voi scrie în continuare, sper din tot sufletul să nu fiți plictisiți. Chiar nu vreau să enervez pe nimeni!

Cum titlul vorbește despre sfârșitul vacanței care, după părerea mea aceste luni au trecut mult prea repede, am să încep mai întâi prin a vorbi despre ceea ce am reușit – sau nu – să fac în această vacanță. Pot spune că a fost una dintre cele mai interesante pe care le-am avut de mulți ani încoace. De-asta și am spus că mi s-a părut că parcă s-a scurs într-un ritm mult prea accelerat. Am reușit să-mi îndeplinesc cam 80% din ceea ce mi-am propus, în principal să reușesc să scriu și să citesc mai mult, dar și să practic alte activități. M-am bucurat mult că am dat peste anumiți autori care m-au impresionat foarte mult, că mi-am găsit o carte preferată în acest an, și anume Tess d'Urberville de Thomas Hardy (recenzia) dar și o serie, Temeraire de Naomi Novik. Recenziile primelor două volume: aici și aici, pentru cei interesați. Am avut prilejul să citesc și mai multă literatură română, multe dintre cărți fiind de la editura Herg Benet, nici măcar una reușind să mă dezamăgească. Recomand cu mare căldură această editură care reușește să publice cărți cu subiecte foarte interesante. Spre marea mea bucurie am reușit să scriu chiar mai mult decât mi-am plănuit la mica mea povestioară, ceea ce nu a reușit decât să mă bucure și să-mi dea mai mult încredere în mine – ca să zic așa – pe acest plan. Și cu toate acestea, cred că m-a ajutat enorm de mult și faptul că majoritatea capitolelor pe care le-am scris au fost create cât am fost la bunici. Aerul, liniștea de acolo și faptul că nu prea aveam ce face – chiar dacă o tot rugam pe bunica să-mi dea ceva de făcut, nu prea avea ce să-mi dea din moment ce mama era prin preajmă mai tot timpul. Dar să nu înțelegeți că am fost vreo leneșă care nu a făcut mai nimic, ci am stat două săptămâni doar cu nasul lipit de ecranul laptop-ului! Unu, pentru că mi-aș fi stricat de tot ochii, și ar fi fost o risipă de timp să stau numai în casă, când afară era așa de frumos, și doi, tot am ajutat-o pe bunica. Ha-ha! Bine, nu cât mi-aș fi dorit, dar cel puțin nu m-am simțit prost știind că nu am făcut nimic folositor pentru casă.

Dar vacanța s-a dus, și asta e foarte nasol pentru mine – poate și pentru alții care se află în stagiul meu –, deoarece de astăzi am intrat timidă și înspăimântată în clasa a doisprezecea; un număr de care îmi e, nu frică, ci groază. Sunt înspăimântată de-a dreptul de acest an școlar! Iar ca cireașa să fie și mai moțată, diriginat noastră – foarte drăguță de- altfel –, a mai băgat și ea niște cuvințele pe acolo cum că este ultimul an în care nu va trebui să ne facem grijă de ziua de mâine, în care părinții încă ne mai dau bani pentru cheltuială, dar și altele. Bine, pe mine nu mă înspăimântă chestia asta, deoarece asta este ceva neadevărat, și cu toate că înțeleg că nu mai pot sta pe banii părinților mult  oricum intenționez serios să mă angajez după ce termin anul acesta, sper, cu bine –, știu că nu este nimic adevărat. Că ei mă vor ajuta în continuare, dar și că ei îi place, uneori, să ne înspăimânte. Și să nu o fac să pară o persoană rea în ochii voștri, voi spune că ne-a zis și faptul că, cu toate că va fi un an foarte greu din punct de vedere al învățatului –, va fi și unul foarte frumos în acelai timp. Aici pot să-i dau dreptate deoarece, în general ultimul an, fie el de liceu sau de școală generală, dar și facultate, au fost cele mai frumoase. În fond, după te desparți de toate acele lucruri, și nu va mai fi la fel.  

Oricum, mie nu îmi e frică de faptul că după anul acesta nu va fi deloc la fel, sau că mă despart de colegi, ci de învățat. Nu îmi e frică se învăț, ci doar că va fi foarte, foarte mult, se vor acumula multe, profesorii ne vor presa cu tot felul de teme, proiecte și alte lucruri care nu mă vor ajute. Adică, sunt sigură că în loc să ne lase mai moale – și aici mă refer la cei la care nu vom da Bac-ul, sau vreo competență orală sau digitală –, ne vor sâcâi, zicând că este de datoria noastră să învățăm la tot ce ni se dă. Și pe lângă asta, va trebui să dau și un atestat, și chiar dacă nu este obligatoriu, tot voi dori să-l fac deoarece cine știe cum mă va ajuta în viitor. Și acolo voi avea mult de muncă. Noroc că-l voi da cu un profesor foarte bun, care ne va ajuta foarte mult, și va fi lângă noi când vom aveam nevoie. Dintre toate cele trei examene (română, matematică și geografie), cel mai frică îmi este – bineînțeles – la matematică. Și aici nu e vorba de faptul că nu pricep și sunt bătută în cap, ci mă refer la siguranța aia pe care o ai, cum că după ce rezolvi exercițiile și zici că le-ai făcut bine – adică ești perfect convins că așa e –, te trezești că ai făcut de fapt o tocană amestecată numai cu prostii. Sper, totuși, ca atunci când voi scăpa de toate aceste obstacole, să pot spune sus și tare că sunt om cu Bac. Bine, să-l iau dar și cu o notă bună, că dacă-l iau cu șase, nu-i deloc în regulă. Plus că nu-mi doresc deloc să-mi dezamăgesc părinții, chiar deloc!

Așa că anul acesta fiind mai strâmtorat în timp liber, nu cred că voi apuca să postez foarte des pe blog, dar odată pe săptămână mai mult ca sigur o voi face, deoarece trebuie să pun în fiecare vineri Primele 100 de cuvinte. Poate o voi face și de două ori, cine știe, când voi termina vreo carte și-i voi scrie recenzia, dar și ceea ce-mi voi mai cumpăra, doar că la sfârșit de lună. Și venind vorba de acest aspect; cred că nu voi posta recenzii chiar la toate cărțile pe care le voi citi, ci doar la cele care, ori mi-au plăcut mai mult, ori m-au dezamăgit. Dar cert este că nu voi renunța la blog, așa-mi propun eu, să mă lupt și cu dinții ca să-l țin activ pentru voi, cei care mă urmăriți. Cu serialele, ei bine, nu pot spune că în vacanța asta m-am omorât cu ele, de fapt, nu m-am mai uitat la nici unul. Și să-mi fie rușine, deoarece am rămas în urmă cu două pe care le urmăream foarte înflăcărată, și anume White collar și Sons of Anarchy. Dar dacă ar fi să am timp liber și să vreau să le continui, cred că acestea, plus Game of thrones, vor fi singurele pe care le voi urmări în acest an. 

Și ca să închei cu plăvrăgeala aceasta kilometrică – deoarece sunt sigură că v-am plictisit de moarte –, vreau să le urez tuturor un an nou școlar plin de note mari, plin de bucurii și realizări. Pentru toți cei care încă mai învață; generală, liceu, și chiar și facultate. Norocoșilor! Încă două săptămâni de leneveală. Bucurați-vă cu mult drag de ele! :)

MULȚUMIRI: Cu acest prilej aș vrea să le mulțumesc foarte mult celor care mi-au făcut leapșa, mai exact Back to school (2014-2015). Nici nu știți cât de fericită am fost când am văzut ce număr mare de persoane s-au gândit să răspundă la întrebări! Sunteți minunați cu toții! 

sâmbătă, 13 septembrie 2014

"Tronul de Jad" (Temeraire #2) de Naomi Novik

Descrierea: China descoperă acum că prețioasa ofrandă destinată lui Napoleon a căzut în mâinile britanicilor, astfel că o înverșunată delegație chineză se leagă să revendice dragonul. Însă căpitanul Laurence refuză să coopereze. Amenințat cu spânzurarea pentru nesupunere, căpitanul nu are de ales și va trebui să-l însoțească pe Temeraire în Orientul Îndepărtat – o călătorie lungă, plină de primejdii, de intrigi și cumplite amenințări ale adâncurilor. Dar odată ajunși la curtea Împăratului Chinei, îi așteaptă uluitoare descoperiri și pericole. 

Recenzia: Înainte de-a începe să vorbesc strict despre conținutul cărții, trebuie să-mi manifest mai întâi frustrarea pentru faptul că mi-a luat atât de mult să o citesc. Adică, pe bune, când vine vorba de o carte care-ți place mult, și care ești ferm convinsă de la prima pagină că nu te va dezamăgi deloc, ajungi să o termini după o săptămână și ceva. Mai mare rușinea pentru mine! Și cu toate că nu e bine să te forțezi să citești atunci când nu ai chef, deoarece atunci când o faci mintea ta nu e îndreptată acolo sută la sută, eu am încercat de multe ori să o fac, și în cea mai mare parte a timpului, îmi venea să urlu. Mă simțeam ca și cum jigneam cartea, efectiv. Foarte nasol sentimentul. Dar am făcut astăzi un eform supraomenesc – ciudat să spun asta, în contextul în care nu am ce să-i reproșez acestei cărți –, și am dus-o la bun sfârșit. 

Ducând la final toată această manifestare pe care, sunt sigură, orice cititor o urăște din tot sufletul, o să încep prin a spune că acest al doilea volum al seriei nu m-a surprins cu ceea ce a avut ca conținut, deoarece mă așteptam să dau peste ceva bun. Chiar pot spune că mi-a plăcut mult mai mult decât primul, deoarece relația dintre dragonul Temeraire și Laurance – cea pe care reușești să o observi de cele mai multe ori –, a trecut prin diferite etape. Dacă în primul volum încercau să se cunoască unul pe celălalt, începeau să simtă fiecare pentru cealaltă parte afectivitate și o grijulie parcă părintească, în acesta au trecut și prin mici tensiuni. Iar acest lucru a fost foarte intrigant pentru mine, deoarece atunci când duceau mici lupte între ei, te făcea să fii foarte atent, erai curios în ce direcție se va îndrepta discuția lor, și mai ales, până unde erau dispuși să continue cu ea. Dar uite că și de data aceasta inteligența și capacitatea de-a înțelege orice detaliu, ceea ce poseda Temeraire, l-a făcut pe Laurence să poată duce la bun sfârșit cu tot ceea ce nu erau de acord. Dar, oricum, nu au avut parte de certuri colosale, ci dădeau mai mult impresia că s-ar fi ciondănit tatăl cu fiul – în cazul acesta, nu prea-ți puteai da seama cine era unul și cine era celălalt. Asta m-a făcut să-i îndrăgesc și mai mult pe cei doi.

După cum vă puteți da seama din descriere, cei doi se îndreaptă spre Orientul Îndepărtat, drumul durând câteva luni bune, aici având parte de câteva peripeții, care, din păcate, vor duce la pierderi de vieți omenești. Pot spune că m-am întristat ușor pentru moartea unor anumite persoanje – chiar dacă și-au făcut simțită prezența nu foarte des –, dar au fost dăți în care m-am și bucurat pentru moartea unora. Dar al doilea caz s-a întâmplat mai cu precădere la destinație, în China. Nu cred că am dat spoiler, zicând ceea ce-am spus mai sus, deoarece, în fond, nu am dezvăluit absolut nimic concret. 

Chiar dacă Bonaparte nu prea a mai apărut prin volum – și aici nu mă refer direct, deoarece nu a făcut-o, oricum, niciodată, ci prin atacurile destul de rare –, englezii au trebuit să se confrunte cu o altă amenințare. Și chiar dacă a fost vorba de o altfel de bătălie, una în care Temeraire era principalul motiv, am considerat-o cu mult mai înverșunată și mai periculoasă decât încăierările dintre dragonii francezi și cei englezi. Aici a fost vorba de ceva emoțional, ceva cu care Laurence și Temeraire nu prea s-au mai confruntat. A fost ceva foarte interesant să citești. Primul lucru ar fi faptul că țara în care au ajuns, China, era cu mult, cu foarte mult diferită de Anglia, de modul de-a trăi și de-a gândi al celor două popoare. Pe lângă faptul că, aici, dragonii erau tratați într-un mod foarte diferit, numărul lor era extraordinar de mare. Unii chiar erau venerați, iar cei care vor citi, își vor da seama cu ușurință la ce mă refer. Dar chiar și fără a o face, cu toții știm că dragonii, chiar și în timpul nostru, sunt niște creaturi foarte apreciate de chinezi. Deci vă dați seama ce înseamnă să ai parte de ei cu adevărat, nu doar să-i privești ca pe niște mituri și legende. Oricum, am avut parte de întâlniri și cu alte rase de dragoni, autoarea reușind să-i descrie într-un mod parcă ireal – nu că ei ar fi adevărați. Dar arătau mult prea bine, felul cum erau dichisiți și cum se comportau, atât de formal, elegant și manierat. Erau, într-un fel, niște oameni în corpuri de dragoni. A fost foarte fascinată de acest lucru, mi-a plăcut mult de tot!

Ca personaje, cum am spus mai sus, au fost și unele pe care le-am urât foarte mult, iar aici intră în ecuație Hammond, un delegat, sau cam așa ceva, trimis de Anglia cu Laurence și Temeraire, servind ca traducător. Omul ăsta nu pot spune că mi-a provocat repulsie, dar nu prea l-am suferit din cauza faptului că modul cum acționa de multe ori era foarte enervant. De multe ori îmi doream ca Temeraire să se enerveze și să clacheze, astfel făcându-l bucăți. Dar, până la finalul volumului – uimitor pentru mine –, am început să nu-l mai urăsc atât de mult. A reușit, printr-o acțiune pe care a săvârșit-o, să-mi mai scadă mie din neplăcerea pe care i-o purtam. Și chiar dacă pe el am început să-l mai înghit, nu pot spune același lucru și despre Yongxing, prințul, pe care l-am suferit cu o foarte mare greutate. Aici, pot spune, că am purtat pentru el o uriașă repulsie, care mă făcea să mi se facă greață de multe ori când Temeraire sau Laurence ajungeau să poarte o conversație cu el. Avea o atitudine foarte ciudată, felul cum încerca să-l manipuleze pe dragul meu Temeraire, parcă atrăgându-l de partea lui, astfel îndepărtându-l de bietul Laurence. Și m-a enervat că de câteva ori chiar a și reușit, dar... aici mă voi opri. Cred că am și dat puține spoilere, și-mi cer scuze.

Cum am specificat la început, acest volum mi-a plăcut cu mult mai mult decât primul, primul motiv fiind deja menționat – apropierea și mai mare dintre cei doi protagoniști principali –, dar și întâmplările prin care trec. Plus că am reușit să aflu lucruri foarte interesante, unele chiar m-au uimit, deoarece nu mă așateptam să dau peste ele. Singurul lucru cu care nu sunt lămurită este – culmea! – titlul volumului. Poate nu am fost eu foarte atentă, dar cert este că eu încă nu-i cunosc semnificația. Am întâlnit de câteva ori în roman denumirea „tron de jad”, dar nu a fost scos în evidență. Dar probabil că semnificația există, așa că sunt ferm convinsă că nu am fost eu prea receptivă la informațiile transmise.

Cu toate că am parte de câte un capitol – sau doar un fragment mai mare – la sfârșitul fiecărui volum, încerc cu foarte mare greutate să mă abțin ca să nu-l citesc. Nu vreau ca la finalul lui să mă întristez, fiind dornică să aflu ce se întâmplă în continuare, deoarece chiar vreau să mă abțin până la Gaudeamus. Și chiar dacă prețul nu este deloc mare, sper să reușesc să nu fiu coruptă de el pentru a mi-l cumpăra. Dar cred că, într-un final, mi-l voi achiziționa. Oricum, după terminarea acestui volum, nu mai am niciun dibiu cu această serie. A devenit preferata mea, și chiar sunt tristă că mai am un singur volum de citit, și pe urmă va trebui să mă las la mila celor de la editura Nemira, până vor ajunge să le publice și pe celelalte șase. Sincer, îmi e groază când se va întâmpla asta!

Doamne, cât aș vrea să se facă o serie de filme după aceste cărți! Sunt unele scene pe care mi le-aș dori nespus de mult să le văd cu ochii mei. Și, mai ales, să văd personajele, să aflu cât de mult s-a apropiat imaginația mea de cea a autoarei. Cred că aș înnebuni de-a dreptul dacă s-ar întâmpla cu adevărat acest lucru. 

vineri, 12 septembrie 2014

#4: Primele 100 de cuvinte – "Marile speranțe" de Charles Dickens

Am revenit cu postarea, ca în fiecare vineri – doar că de data aceasta am cam întârziat cu ea, din cauza lipsei de chef. Dar nu m-am lăsat până ce nu am postat-o, chit că nu știu ce am de la un timp, cred că se datorează faptului că mai sunt două zile și începem școala. Mi-am pierdut tot cheful din orice, iar acest lucru se poate observa prin fapul că – nu-mi vine să cred și sunt șocată totodată – de o săptămână și ceva mă chinui să termin Tronul de Jad, al doilea volum al seriei "Temeraire." Sunt foarte nervoasă pe chestia asta, deoarece eu speram să o termin de citit în cel mult două zile, deoarece cartea e super faină. Iar faptul că m-am lungit cu ea atât, nu face decât să mă enerveze și mai tare. Urăsc efectiv când intru într-un colaps din ăsta, când nu am chef de nimic, și pierd zile zăcând ca o legumă. Sper să-l termin până duminică, deoarece vreau să-i fac cât mai repede recenzie, și chit că mai am pe puțin o sută de pagini, nu promit nimic. Trecând peste, am ales de data aceasta o carte pe care încă nu am citit-o, mai exact Marile speranțe de Charles Dickens, și am auzit că ar fi una dintre acele multe cărți pe care ar trebui să le citească un tânăr în perioada adolescenței. Nu știu dacă e adevărat, dar oricum habar nu am când mă voi apuca de ea. Din păcate.

* * * 
   "Numele meu de familie, după tată, fiind Pirrip, iar numele meu de botez fiind Philip, limba mea de copil mic n-a reușit să pronunțe din acestea două nimic mai mult și mai deslușit decât Pip. Și, pentru că îmi ziceam Pip, tot Pip mi-au zic și ceilalți.
   Dacă spun că Pirrip este numele de familie al tatălui meu, îmi întemeiez afirmația pe piatra lui de mormânt și pe spusele surorii mele – doamna Joe Gargery, măritată cu fierarul. Cum nu mi-am văzut niciodată tatăl sau mama, nici vreun portret al vreunuia dintre ei (căci au trăit cu mult înainte de..."

duminică, 7 septembrie 2014

#9 Leapşă: Back to school (2014-2015)

M-am gândit să fac și eu o leapșă, că tot văd că se poartă și mulți utilizatori inventează fel și fel de întrebări cât mai interesante și frumoase. Și ce prilej mai bun aș fi avut, decât începerea unui nou an școlar? Fie el de generală, liceu sau facultate, toate categoriile intră aici. Mai jos aveți regulile – obișnuite – pe care trebuie să le îndepliniți, plus încă una, deoarece vreau să-mi satisfac curiozitatea. Ținând cont că este prima mea leapșă, sunt foarte entuziasmată să văd cine se va gândi să o facă. 
Am ales să o postez acum, când mai este o săptămână de vacanță, deoarece dacă vă gândiți să o faceți, să aveți timp berechet. 

Reguli: 
1. Încorporați imaginea tag-ului în postarea voastră.
2. Dați tag-ul mai departe.
3. Nu menționați aceleași cărți de două ori.
4. Postați link-ul cu leapșa completată pe blogul Padeniye, mai cu exactitate AICI. 


1. Română: Luați cartea preferată de anul acesta și deschideți-o la pagina 100, alineatul al treilea. Scrieți mai jos ceea ce se află acolo, menționând de unde ați lau fragmentul.
Aș fi ales Tess d'Urberville de Thomas Hardy, dar din păcate am lăsat-o la bunici, așa că mă voi rezuma la Dragonul Majestății Sale de Naomi Novik.

"— Da, în comitatul Inverness. E unul dintre cele mai mari adăposturi și cu siguranță cel mai bun pentru antrenamentul intensiv, răspunse Powys. Locotenentul Greene, care așteaptă afară, îți va arăta drumul și-ți va indica un adăpost pe traseu, unde să înnoptați. Sunt sigur că veți ajunge la destinație fără nicio dificultate."

2. Geografie: Ați citit anul acesta (sau în decursul a doi ani) vreo carte cu o copertă verde, sau care să aibă pe ea ceva legat de natură? Dacă da, puneți o fotografie cu ea.
A 16-a lună de Kami Garcia și Margaret Stochl. Cred că se pune din moment de firele acelea verzi par a fi chestiuțe din acelea de la vie, care le ronțăiam când eram mici. Bine, asta făceam eu, deoarece erau acre și-mi plăceau mult de tot. Plus că sunt verzi și sunt legate de natură și verdeață. Legat de carte, mi-a plăcut în proporție de 60%, dar nu aș mai continua seria dacă editura Rao ar publica și celelalte volume. Iar filmul care a apărut mi s-a părut unul dintre cele mai proaste făcute vreodată. L-am urât atât de mult, încât nici nu m-am uitat la el în totalitate, și am fost foarte fericită că nu m-am gândit să mă duc să-l vizionez la cinema deoarece m-aș fi luat la bătaie pentru banii și timpul pierdut.


3. Istorie: Vă plac bibliografiile sau cărțile care tratează ceva din istorie? Care este ultima carte pe care ați citit-o, care să urmărească astfel de subiecte?
Am citit cât de curând o bibliografie a unui nord coreean care a reușit să evadeze dintr-un lagăr, cartea purtând numele de Evadare din Lagărul 14 de Blaine Harden, iar pentru cei interesați, recenzia o găsiți aici. A fost o carte foarte interesantă, și din punctul meu de vedere, ar trebui să treacă prin mâinile tuturor oamenilor.

4. Sport: Să faci sport este un lucru benefic corpului, te împrospătează și-ți dă o stare fresh după; în ciuda faptului că ești obosit de mori, tot te vei simți mai bine. Ce carte fresh, ușor de citit, ați lecturat, și care v-a plăcut?
Aici o să mă opresc la E ușor să te iubesc de Tammara Webber, deoarece chiar mi s-a părut o carte foarte ușor de citit. Autoarea are un stil de-a scrie lejer, iar întâmplările din ea nu erau de o intensitate foarte ridicată. Am citit-o foarte repede, mi-a plăcut și sunt sigură că toți cei care au citit-o, au fost mulțumiți de ea. 

5.Matematică: Chiar dacă matematica nu este o materie agreată de multă lume, tot trebuie să o faci, chiar dacă durează mai mult timp să o înțelegi. La ce carte ți-ar fi foarte greu să renunți, pentru a învăța?
Dacă m-aș fi apucat în acea perioadă de o astfel de carte, care să mă facă cu foarte mare greutate să-mi iau gândul de la ea, cred că ar fi fost vorba de Ani cu alcool și sex de Cristina Nemerovschi. Aș fi putut să-l aleg pe Temeraire, din nou, dar am zis să mai schimb puțin, plus că mi-a plăcut mult cartea, iar ceea ce face M., prin toate chestiile prin care trece, îți e cam greu să-ți îndrepți gândurile în altă parte. 

6. Desen: Să desenzi, să pictezi, a fost mereu o activitate care te relaxa în timpul generalei, dar chiar și în liceu pentru unii. Culorile îți dădeau imaginație, așa că: Ce copertă a unei cărți o urăști din tot sufletul, și ai vrea să o schimbi, dacă ai avea ocazia?
Nu am avut încă ghinionul să dau peste vreo carte căreia să nu-mi placă coperta aleasă. Uneori îmi plăceau mai mult cele alese de editurile românești, decât originalele. Dar am văzut și cărți pe care încă nu mi le-am cumpărat și care să nu mă încânte coperțile alese. Dar cum încă nu le-am citit, nu le voi menționa.

7. Biologie: Tuturor ne plac animalele, și nu cred că există cineva care să nu iubească un animal, oricât de drăguț sau înspăimântător ar fi el. Postați mai jos o imagine a unei cărți în care apar astfel de vietăți.
Aici este vorba de Fericire periculoasă de Jo Beverley, o carte care mi-a plăcut destul de mult. Mai am câteva de la Libertatea pentru femei, doar că aceasta și încă câteva au fost mai interesante. În rest, celelalte, destul de plictisitoare, cu un subiect comun. Iar coperta are un căluț foarte drăguț și nespus de frumos. Plus că îmbrăcămintea tipei e super șmecheră! Îmi place la nebunie! 

8. Engleză: Mulți cititori au în bibliotecă literatură internațioanlă, așa că presupun că printre sumedeniile de cărți, se strecoară și un autor preferat. Ce scriitor american sau englez vă place cel mai mult? Descrieți-i ideile în trei cuvinte, sau modul de-a scrie.
De curând, după ce am terminat de citit Tess d'Urberville, a început să-mi placă foarte mult Thomas Hardy, iar prin modul cum scrie – un stil pe care mi-aș dori și eu foarte mult să-l am –, a ajuns unul dintre scriitorii mei preferați. Ca idei, deocamdată citindu-i doar o carte, nu prea mă pot pronunța, dar felul cum scrie, în detaliu, foarte complex, care te face să fii atent numai la conținut, m-a făcut să-l îndrăgesc foarte mult.

9. Muzică: Să asculți muzică este ceva relaxant, care te face să zâmbești, iar cea împletită cu cititul este cu atât mai bună. Aveți vreo carte care să vă fi făcut să cântați (la figurat) de fericire, atunci când ați terminat-o? Sau o melodie care să o fi descoperit în vreo carte? 
Încă nu am descoperit o carte care să mă facă să cânt de fericire după ce am terminat-o, dar am reușit să dau peste o melodie după ce am terminat de citit Sacrificiul, al doilea volum al trilogiei "Eve" de Anna Cary. Este vorba de Monster Mash, și țin minte că am râs foarte mult la acea fază când dansau toți. Iar melodia chiar e foarte drăguță, cu toate că nu am mai ascultat-o de ceva timp. Ha-ha! Dar am mai descoperit și Non Believer de La Roca, în Pe strada Dublin de Samantha Young. 

10. Dorință: Sunt ferm convinsă că există o carte pe care vă doriți foarte mult să puneți mâna. Care este aceea și de ce vreți atât de mult să o citiți?
Am o sumedenie de cărți pe care le am în lista mea de dorințe, și pe care, sper eu, pe majoritatea să mi le achiziționez de la Gaudeamus-ul din toamnă. Și cum mai toate sunt continuări ale unor serii, de data aceasta mă voi rezuma la Fahrenheit 451 de Ray Bradbury, deoarece am auzit atâtea lucruri bune despre ea, încât sunt foarte nerăbdătoare să o am în posesie. Plus că subiectul abordat, cărțile și faptul că oamenii vor a fi distruse, mi se pare foarte interesant. Nu că mi-șa dori eu – Doamne ferește! – să se întâmple așa ceva cu adevărat, dar sunt foarte intrigată de ideea aleasă. 

Dăruiesc acest tag următorilor utilizatori: Leontina, Sara, Ghanda, Pufuleț, Anca, Anita Karmen și Anddeea. 

* * *
Am pus zece întrebări, ca să aveți parte numai de note de zece tot anul școlar. Sper că v-a plăcut leapșa mea, și bineînțeles, o poate lua oricine dorește. Spor și sunt tare curioasă să vă citesc răspunsurile! :)

sâmbătă, 6 septembrie 2014

Andreea's new books - #5

Cum am mai spus într-o postare, nu-mi voi mai arăta fiecare achiziție ori de câte ori mi-o cumpăr, ci doar atunci când se adună mai multe. Acest lucru întâmplânu-se la sfârșitul lunii. Cum august e deja în urmă cu câteva zile, și cum nu am avut cum să o fac zilele acestea, am zis că trebuie într-un final să postez. Mai ales că s-au adunat ceva cărți, ce-i drept. 
* * * 

1. Marile speranțe de Charles Dickens
Îmi doresc foarte mult să-mi cumpăr întreaga colecție de cărți de la Corint, Clasici ai literaturii universale, așa că m-am gândit să mi-l iau pe Dickens,mai repede, deoarece nu citisem nimic de el. Plus că sunt tare curioasă să văd ce-mi va rezerva cartea. Și chiar dacă este un autor foarte cunoscut și apreciat, eu sper să nu mă dezamăgească. De la uun timp am devenit foarte pretențioasă chiar și cu scriitorii care au avut și încă mai au o influență foarte mare asupra literaturii.




2. Sânge satanic de Cristina Nemerovschi
Da, mi-am luat al doilea volum al trilogiei, Ani cu alcool și sex de la Bookfest, când eu nu-l aveam pe primul. Ei bine, îl citisem de la o prietenă, și am zis că ar fi fost într-un fel o risipă să mi-l cumpăr pe primul, când puteam să-l achiziționez pe al doilea, și să mă apuc să-l citesc. În fine, de-abia acum câteva zile l-am terminat, și cum pe primul l-am citit prin aprilie, nu prea mai știu ce se întâmplă – în amănunțit – prin el. Așa că nu voi putea să fac recenzie nici unui volum al trilogiei, deoarece ar da prost să fac doar la celelalte două, în timp ce primul nu va beneficia. Oricum, pe Goodreads au primit ambele 4 din 5 stele, deoarece mi-au plăcut foarte mult, și pot spune că M. e dat dracului de mișto ce e! De-abia aștept să văd cum se va încheia trilogia, după să mă apuc și de celelalte cărți ale autoarei. E prea șmecheră Cristina Nemerovschi ca să nu o citești! Și acum, intrând în lumea ei, nu mi se mai pare o provocare să-i parcurgi lecturile, ci e ceva normal. Te trezește la realitate, dă cu pumnul în fețele tuturor care au măști, astfel arătându-ți adevărata față a lumii în care trăim. 

3. Dama de pică și alte povestiri de Alexandr S. Pușkin
Pentru cei ce nu știu, Pușkin este unul dintre poeții mei favoriți, și în ciuda faptului că-l admir foarte mult, nu am apucat niciodată să-i citesc și prozele. Rușine mie! Dar mi-am zis că nu trebuie să mai amân acest lucru, așa că am fost nespus de fericită când am găsit această carte la Cărturești, deoarece erau atâtea de la editura Polirom, o sumedenie, și cu greu am reușit să dau peste ea. Începusem să mă enervez când vedeam câte exemplare de același autor erau, iar pe el l-am găsit într-un colțișor, ascuns de ochii mei. De-abia aștept să mă apuc de ea, deoarece descrierea mi se pare super-super interesantă!


Următoarele patru cărți le-am primit în dar de la mama mea. Când le-am văzut nu mi-a venit să cred, deoarece, cu toate că ea mi-a deschis apetitul pentru lectură, nu mă așteptam să-mi mai dăruiască cărți atât de curând. Plus că sunt vechi și foarte fragile, și-mi plac deja foarte mult.

4. Maria Stuart (Vol. 1 și 2) de Stefan Zweig
Nu prea știu foarte multe lucruri despre Maria Stuart, ci doar ce-am mai citit pe internet, dar aceste două volume mă vor ajuta foarte mult să-mi lărgesc informațiile și așa puține. Chit că nu prea mă împac eu foarte bine cu istoria, când vine vorba să citesc astfel de cărți, despre viețile unor oameni importanți din istorie, îmi place să o fac. Pentru că o fac atunci când am eu chef, neffind presată de cineva, iar acest lucru mă îndeamnă să citesc cu plăcere. Sunt tare curioasă să aflu mai multe lucruri despre această regină a Scoției. 

5. O anchetă ratată de Mircea Ionescu
Nu am auzit în viața mea de autorul ăsta, și dacă este cunoscut, înseamnă că ar trebui să-mi fie rușine dacă este pentru prima oară când dau peste numele lui. Cartea, după cum arată din titlu, ar ascunde o crimă, sau cam așa ceva. Ceva polițist, probabil. Și cum eu nu prea le am cu astfel de cărți, sper să nu fie o lectură greoaie, dar oricum e foarte scurtă, nu are decât 130 de pagini. Așa că ar trebui să o citesc destul de repede, în ciuda subiectului abordat de către autor.




6. Castelul in Carpați de Jules Verne
Ei bine, cartea asta chiar m-a surprins foarte mult când am văzut-o! În primul rând, deoarece este scrisă de Jules Verne, și eu nu am auzit niciodată de ea. Pe bune?! Am o groază de cărți în bibliotecă de-ale autorului, dar de existența acesteia habar nu am avut. Și în al doilea rând, este una în care, din câte se pare, acțiunea s-ar petrece în România. Da, România, fraților! Pe copertă pare a fi Castelul Bran, plus că, nah, e în Carpați, iar din câte am răsfoit-o eu, așa, în treacăt, am găsit nume românești. Doamne, doamne, deci sunt atât de entuziasmată să o încep, dar mă supără faptul că este foarte, foarte subțire! Nici măcar 150 de pagini nu are!


* * * 
Cam astea ar fi toate. Pe cele pe care le-am cumpărat, am făcut-o acum câteva săptămâni, și pot spune că mă simt foarte mândră de faptul că am rezistat atât fără să mă mai duc prin magazine. Sper să reușesc să o țin în ritmul ăsta până la Gaudeamus, cu toate că va fi chiar foarte greu. Oricum, peste o săptămână începem școala, așa că nu voi avea timp să citesc cât îmi voi dori, deci nu voi duce lipsă de cărți dacă voi avea ceva timp liber.