marți, 17 iunie 2014

"Contesa Aneke" (Ultima vrăjitoare din Transilvania #1) de Anna Vary


Descrierea: Alexandra, o adolescentă rebelă este trimisă de părinți să își petreacă vacanța de vară într-un sat din Transilvania, pentru a fi îndepărtată de o iubire considerată imorală. Odată ajunsă în V., ea este atrasă de poveștile localnicilor legate de o crimă săvârșită în urmă cu mai mult de un veac: contesa Aneke fusese acuzată de incest și vrăjitorie și ucisă în pădure. Alexandra pornește pe urmele contesei, hotărâtă să afle ce s-a întâmplat cu adevărat. Castelul ascunde mistere la fiecare colț... Pe măsură ce fapte și personaje stranii ies la iveală, Alexandra își dă seama că are în comun cu frumoasa vrăjitoare mai mult decât și-ar fi imaginat, inclusiv iubirea ei secretă și interzisă. Va reuși Alexandra să salveze această iubire și în final propria viață, sau va avea soarta tragică a Anekei?

Două lumi distincte se întrepătrund: lumea adolescenților de azi, cu Facebook, concerte rock, tatuaje și pierce-uri, și lumea contesei dispărute, cu intrigi de curte și povești uitate. 


Un mistery romance în tonuri întunecate despre incest, superstiții, trădări, secrete, legende transmise peste veacuri. 


Recenzia: De mult voiam să citesc trilogia Annei Vary, așa că am fost nespus de încântată când am pus mâna pe primele două volume, chiar dacă nu mă prea dau eu în vânt după vrăjitoare. Singurele pe care le-am citit au fost Jurnalele vampirilor, în care apărea Bonnie făcând vrăji pe ici pe colo. În rest, nu m-am gândit niciodată să abordez acest subiect, dar făcând-o acum, nu am regretat alegerea aceasta care-mi deschide drumul către cărțile vrăjitorești. Cu prilejul ăsta, am pus ochii și pe Circul nopții de Erin Morgenstern; am citit și auzit recenzii frumoase despre ea.

Revenind pe plaiuri mai mioritice, Contesa Aneke m-a surprins într-un mod foarte plăcut. am admirat mult faptul că acțiunea s-a petrecut într-un sat, departe de gălăgia marilor orașe. a fost o îmbinare foarte interesantă între trecutul rafinat și elegant al contesei și prezentul rebel și independent al Alexandrei. De cum citeam descrierile făcute de autoare în legătură cu acel castel în care a locuit contesa, mă îmaginam în acei ani de demult și priveam cu fascinație tot ce mi se arăta în față. Nici nu pot explica cât de fericită am fost să descopăr că acțiunea se petrecea în România, și mai exact în Transilvania, locul misterios și întotdeauna plin de lucruri noi de explorat.

Îmi place mult caracterul Alexandrei și faptul că a povestit din perspectiva ei, ne-a putut introduce cu mai multă ușurință în gândurile acesteia. Stilul autoarei a fost unul plăcut, dinamic, ca pentru adolescenți. Nu are cum să nu-ți placă să citești o astfel de carte știind cât de amuzantă și reală poate fi uneori – și aici mă refer la limbajul folosit – și cât de încărcată de adrenalină este, din cauza faptului că ascunde tot felul de întrebări fără răspuns. 

Pe de altă parte, l-am urât și încă îl mai urăsc pe Răzvan. Simpla lui prezență în preajma Alexandrei îmi provoca repulsie, dar în același timp și o ușoară admirație. Felul cum reușea să o facă pe Alexandra să devină dependentă de el, ea topindu-se mai mereu când îl vedea, uitând practic de toate neînțelegerile dintre ei, m-a făcut să ridic puțin din colțurile gurii. În schimb, pe Mathias l-am adorat din prima clipă în care a apărut în peisaj, și sunt nespus de încântată și entuziasmată să citesc al doilea volum ce-i poartă numele. Presimt că acolo voi mai afla din răspunsuri în legătură cu viața acestuia pe care nu prea am regăsit-o în primul.

Per total mi-a făcut o mare plăcere să citesc cartea. E un lucru interesant să îmbini obiceiurile de atunci și de acum –  sexul de astăzi și dependența de tehnologie –, reușind să construiești o poveste ce merită citită.

Îmi place să caut melodii cărților pe care le citesc, și din câte s-a observat nu e prima dată când o fac (Specimenul), așa că nici cartea asta nu a scăpat de alegerile mele care consider că se potrivesc. Cargo mi-a fluturat cu bagheta chiar de la începutul trilogiei, și mi-a făcut să-mi apară în fața ochilor dintr-un nor de fum gros fix "Ziua vrăjitoarelor". Zău de nu am luat-o razna!

Mă voi apuca chiar astăzi și de al doilea volum al trilogiei, sunt foarte încântată de ceea ce-am găsit până acum printre pagini, și sper să mă surprindă și în continuare. Cel puțin eu am fost impresionată de cum s-a terminat acest prim volum, și mai că nu-mi venea să mă reped la ce de-al doilea. Oricum, citiți, că e frumos ce descoperiți!
*
Citate: 
”În grădină mirosea plăcut. Avea flori, tufe de trandafiri sălbatici, niște albăstrele frumoase, dar și găini. Bestial, mi-am zis, am să mă joc cu ele!”  
”Cât de trist, m-am gândit, cum ucid oamenii lucruri frumoase doar pentru că îi înspăimântă. Doar pentru că nu le pot înțelege. În curând, îmi spuneam, oamenii vor rămâne înconjurați numai de chestii mediocre, pentru că pe astea le pot înțelege. Pentru că lucrurile mediocre nu-i amenință cu nimic. 
”Regulile sociale mi se păreau o prostie, în comparație cu sentimentele reale și durabile. Societatea e modelată în funcție de ideile oamenilor îmdrăzneți, dar ele variază în timp. Sentimentele însă nu se schimbă. Iubirile de acum șapte veacuri pot fi trăite și azi... cel puțin așa cred.”  
”Dora, însă, spunea uneori că libertatea lumii moderne e doar o iluzie și că, atunci când iluzia e spulberată și vedem lanțurile care ne îngrădesc, plătim scump acest vis printr-o depresie puternică și prin pierderea (temporară sau definitivă) a bucuriei de a trăi.”  
”Ideea e că, pentru a trăi ceva diferit, nebunesc și dezaprobat de oricine, ceva așa cum aveam noi, îți trebuia un foarte mult curaj. Nu doar curajul ăla de care ai nevoie pentru a face un gest îndrăzneț. Îți trebuia acel curaj de care ai nevoie pentru a face zi de zi gestul îndrăzneț, îți trebuia curajul repetării, al trăirii intense care nu apărea o singură dată, ci constant.”

6 comentarii:

  1. Asta a fost prima carte a unui autor român căreia am decis să îi dau o șansă(se exclud aici cărțile din materia școlară) și de atunci am tot zis că trebuie să citesc și alții. Nu am citit atât de mulți încă, dar încă vreau să o fac. Următorul autor român pe care vreau să îl încerc imediat ce îmi voi permite este Andrei Trifănescu, și poate și A.R. Deleanu.
    Mă bucur că ți-a plăcut, mie volumul doi mi s-a părut și mai frumos decât primul și nu mai am răbdare vreau să apară al treilea mai repede.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și eu vreau să-l citesc pe A.R. Deleanu, pe Teleșpan și Ana Mănescu. Dacă e să o iau așa, cam toate cărțile de la Editura Herg Benet. Deja mă delectez cu Cristina Nemerovschi, și-mi place ce găsesc la ea.
      Din descriere, cred și eu că va fi așa.

      Ștergere
  2. Si eu m-am apucat zile astea de Ultima vrajitoare, mai am cam 100 de pagini si termin volumul 2. E super. Sper sa iasa mai repede volumul 3 :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu sunt de-abia la pagina 44, și sunt oarecum încurcată. Dar presupun, într-un fel, ce se întâmplă. Să știi că și eu de-abia aștept să apară volumul trei, și dacă nu mă înșel, îl vom vedea la Gaudeamus, în toamnă. Și mie-mi place mult. Mi-a întrecut așteptările. :)

      Ștergere
  3. M-am decis să-i acord o șansă! Următoarea dată când trec printr-o librărie am să cumpăr cartea asta. Din câte ai scris tu văd că merită! :) frumoasă recenzie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că te-am convins că merită. Mulțumesc mult.
      E o poveste cu vrăjitoare mai deosebită. :)

      Ștergere