duminică, 11 mai 2014

Cărți opuse

Categoriile care vor urma, le-am luat de la o cititoare care face book tubing. Este vorba despre Adela Cacovean, vă recomand cu mare căldură pagina ei de youtube, deoarece – cu toate că este la început cu video-urile –, face o treabă extraordinară, are o voce caldă, care te îmbie să citești. Aici aveți video-ul în care ea își prezintă cărțile alese.


* * *



1. Prima carte cumpărată.

Nu mai știu sigur care a fost, oscilez între Jurnalele lui Stefan, primul volum, Începuturile, de L.J. Smith sau al cincilea volum al seriei Vampirii sudului, Mort de-a binelea, de Charlaine Harris. Ambele cărți sunt cărți de buzunar, cumpărate împreună cu revista Bravo. Țin minte că Jurnalele lui Stefan mi-am achiziționat-o singură, iar Vampirii sudului a fost cumpărată de către mama, dar nu mai știu care a fost prima.


2. Ultima carte cumpărată.

Este vorba despre nu pleca... de Douglas Kennedy, cea pe care o și citesc momentan, și la care sper să-i fac o recenzie după ce o termin. Nu am apucat să citesc foarte mult din ea, sunt de-abia la pagina șaizeci și ceva, dar îmi place mult și este interesantă. Este o carte destul de groasă, are peste șase sute de pagini, iar acest lucru nu poate decât să mă bucure nespus de mult. Cei de la Editura Trei au publicat destul de multe cărți scrise de acest autor, multe din ele având un număr impresionant de pagini.
Am pus ochii și pe Jocurile destinului, pe care sper să mi-o procur cât de curând.


3. O carte ieftină.

Micuțul trup de Corinne Solliec, apărută la Editura Minerva. Am cumpărat-o acum doi ani, parcă, de la târgul de carte Gaudeamus, și nu a costat mai mult de trei lei. Într-adevăr, nu este o carte voluminoasă, are puțin peste o sută de pagini, dar conținutul a fost oarecum tulburător. În ea este vorba despre Eselle Maréchal în vârstă de 20 de ani, care nu știe între ce să oscileze, anorexie sau bulimie. Este îndrăgostită de Alexandre, un tip care-i sporește suferința și durerea cauzată de acele probleme, prin dragostea care i-o dăruiește și nu prea. Romanul este o lecție puternică despre viață, tăria cu care trebuie să fii înzestrat ca să treci peste necazurile vieții. 

4. O carte scumpă.
Am mai multe cărți pe care nu m-am îndurat să nu le cumpăr, deși au costat destul de mult, dar voi alege doar una, aceasta fiind primul volum din seria Instrumente mortale de Cassandra Clare, primul volum, Orașul oaselor. Am dat în jur de cinci sute și ceva pe ea. Seria a apărut la Editura Leda acum ceva vreme, din câte știu au post traduse doar patru volume, dintre care eu am doar trei. A fost făcut și un film după acest prim volum, eu vă recomand să-l vizionați – nu înainte de-a citi cărțile –, deoarece este foarte frumos. După părerea mea, actorii au fost aleși foarte bine, iar acțiunea transpusă destul de frumos.


5. O carte cu un personaj principal masculin.

Cu toate că nu prea am cărți în care personajul principal nu fie o persoană de sex feminin, în Turistul nopții de Katherine Marsh am dat peste Jack Perdu. Un talentat muzician din clasa a noua care locuiește împreună cu tatăl său într-un campus al Universității Yale. Jack suferă un accident pe trecerea de pietoni, după un timp în care și-a revenit de pe urma lui, este trimis de către tatăl acestuia la un doctor mai puțin obișnuit în orașul în care nu a mai fost de la moartea mamei lui. Acesta o întâlnește pe Euri în Gara Centrală, o fetiță care se oferă să-i arate locurile misterioase ascunse în subteranul gării. Povestea este una superbă, Jack va afla lucruri interesante despre mama lui, și cu toate că finalul nu a dat vreun semn că ar mai avea o continuare, se pare că Katherine Marsh nu este de acceași părere.


6. O carte cu un personaj principal feminin.

Aici am avut de ales dintr-o sumedenie de romane, așa că mi-a fost destul de greu între ce cărți să oscilez. Cu greu am reușit să mă decid în favoarea lui Jojo Moynes și a romanului ei intitulat Jertfa iubirii. Am ales această carte deoarece, pe lângă faptul că are o poveste interesantă, care se petrece în 1916, dar și în timpul nostru, se deosebește cu mult față de numeroasele volume care mai apar împreună cu o revistă. Ținând cont de faptul că eu îmi mai cumpăr din când în când și cărți distribuite împreună cu revista Libertatea pentru femei, aceasta este și cea mai voluminoasă pe care am achiziționat-o, dar are și o poveste mai diferită față de a celorlalte. Această carte nu are un singur personaj feminin, ci două: Sophie și Liv care, cu toate că le despart aproape un secol, acestea sunt legate cu ajutorul unui tablou pe care Sophie la primit în dar de la soțul ei, pictorul Edouard Lefevre. Cum prima parte a acțiunii se petrece în anul 1916, unde Europa se află în plin război, iar soțul acesteia este nevoit să intre în armată, Sophie suferă mult. Atunci când este nevoită să părăsească Franța din cauza ocupației germane, portretul pictat de către Edouard atrage atenția noul Kommandant al armatei nemțești. Acest bărbat devine obsedat de Sophie din cauza acelui tablou, iar tânăra este nevoită să se sacrifice pentru binele familiei ei. După ce anii trec, portretul acesteia ajunge în mâinile lui Liv, pe care-l primise tot de la soțul ei. Liv află lucruri interesante despre originea și importanța tabloului, aceasta fiind interesată să cunoască viața persoanei din el, și să afle tainele lui Sophie.
Am ales să povestesc mai mult despre această carte, deoarece este foarte frumoasă, mie mi-a plăcut la nebunie, și cu toate că vă recomand toate volumele pe care le-am prezentat mai sus, dar și pe cele viitoare, aceasta are ceva aparte. Coperta îmi place la nebunie, și este printre preferatele mele.

7. O carte pe care ai citit-o repede.
Țin minte că am terminat-o în șase ore, și cu toate că a fost drăguță, nu a fost ceva care să mă impresioneze foarte tare. Este vorba despre Fericirea începe azi de Jamie McGuire. În ea este vorba despre Abby Abernathy care ajunge la colegiu împreună cu prietena ei cea mai bună, America, iar acolo îl întâlnște pe Travis Maddox, tipul care este cel mai râvnit de toate fetele campusului. Cu toate că am terminat-o într-un timp foarte scurt, finalul fiind un happy-end, nu mă gândesc să cumpăr și volumul al doilea, intitulat Fericirea mea ești tu, cu toate că am auzit că este povestit din perspectiva lui Travis. Probabil mi-aș fi achiziționat-o dacă ar fi fost o continuare a poveștii celor doi, dar cum este aceeași, doar că din perspectiva lui, am zis să o las așa. Oricum, cum am spus, finalul este unul frumos, deci îmi voi imagina că este doar un volum singur.


8. O carte pe care ai citi-o greu.

Ion de Liviu Rebreanu. Nu am nimic cu autorul, îi respect nespus de mult pe cei din vechime, doar că această carte mi-a pus dificultate între persoana mea și cititul. Pe tot parcursul cărții, mă simțem exact ca cei cărora nu le place să citească, și cât timp mă chinuiam să o termin, mai mereu mă gândeam la faptul că ar trebui să o pun de-o parte și să mă las în mâna rezumatelor de pe internet. Dar cum știu că profesoara mea de română ține cu strictețe să vadă dacă, într-adevăr, am citit cărțile pe care ni le dădea, am fost nevoită să o termin, știind că în rezumate nu dădeau chiar toate chestiile importante. M-am apucat să o citesc cu multă vreme înainte de termen, deoarece știam că-mi va lua mult. Cel mai mult.

9. O carte cu copertă frumoasă.
Cartea care mi-a lăsat o impresie foarte bună când a venit vorba de alegerea coperții, a fost vorba de Mare Tranquillitatis de Katja Millay. Cu toate că și cea originală este nespus de frumoasă, cea aleasă de cei de la Editura Epica mi s-a părut puțin peste cea din state. Tipa de pe copertă are o alură înspăimântătoare, misterioasă, și cu toate că mai toată este închisă la culoare, verdele de la nume și albastrul din reflexia ochelarilor – care-mi plac la nebunie – o fac foarte specială. Coperta transmite multe în legătură cu personajul principal, Nastya, și cu noua înfățișare pe care și-a luat-o în urma unei întâmplări mai puțin plăcute. Cartea are un subiect interesant, care nuu te va lăsa să o închizi până ce nu o termini, iar atunci când se va sfârși, îți vei dori să fi durat mai mult. Este o poveste superbă, pe care mulți cititori ar trebui să o descopere.


10. O copertă urâtă. 

Nu vreau să par că m-aș lăuda, dar am avut norocul să citesc cărți ale căror coperți mi-au plăcut toate. Am un carnețel unde mi-am trecut toate cărțile citite, și am stat cam zece minute să mă gândesc dacă aș avea vreo copertă care să-mi displacă. Dar nu am găsit nimic. Cu toate că citesc de multe ori volume pe calculator, la care nu le-am văzut niciodată coperțile, mi-ar lua o veșnicie să caut la fiecare. Dacă voi găsi – cu timpul – una care să nu-mi convină cum arată, o voi pune aici, numaidecât. Așa că, de data aceasta, voi spune pas.


11. O carte națională.

Cu toate că de la un timp am început să-mi achiziționez și cărți scrise de autori români, îmi este cam greu și de data aceasta să fac o singură alegere. Dar cum Adina Speteanu a fost singura atuoare căreia i-am citit cărțile de dinainte de-a fi publicate, atunci când și le postase pe Wattpad cu ceva ani în urmă, m-am gândit să o aleg tot pe ea. Aceasta fiind și una dintre principalele motive pentru care mi-am făcut cont pe acel site. Este vorba despre seria Dincolo de moarte, mai exact al doilea volum, Jocul secretelor. Am ales să-l pun pe acesta în locul primului, deoarece coperta mi-a plăcut foarte mult, tânăra de pe ea fiind foarte frumoasă, iar unghiul din care a fost pozată, mi-a plăcut foarte mult. Seria spune povestea Nataliei Ichim, o adolescentă ce locuiește în București, care are prilejul să aibă ca nouă colegă pe Lorena, o tânără misterioasă. Seria este una cu vampiri și strigoi, Natalia fiind principalul pion din această poveste foarte interesantă. Îmi place mult că autoarea ne-a arătat creaturile ce fac cunoscută România, așa cum ar trebui să fie ele prezentate de fapt. Natalia va trece prin diferite întâmplări care o vor schimba ca persoană și o vor întări. Au fost publicate la Editura Tritonic doar primele două volume, Destine pierdute și Jocul secretelor. Vă invit să-i citiți seria, împreună și cu romanul ei de debut, Crimă la timpul trecut, deoarece merită.


12. O carte internațională. 

Cu toate că aveam o gamă variată de cărți ale autorilor străini, am zis să mă opresc asupra celei a lui Viktor E. Frankl deoarece Omul în căutarea sensului vieții a fost o lectură tulburătoare, care, pe mine, una, a reușit să mă marcheze și să-mi transpună în fața ochilor viața din timpul lagărelor de concentrare. Nu știu câtă lume va reuși să o parcurgă până la final, deoarece eu am făcut-o cu chiu cu vai. Faptul că autorul descria atât de bine viața trăită acolo, chinurile prin care treceau acei oameni și modul cum erau tratați, este un lucru uimitor. Iar cel mai tulburător și de neexplicat lucru este faptul că Omul în căutarea sensului vieții este biografia lui, a tot ceea ce a trăit el la Auschwitz si Dachau. Cum spune și descrierea, "Cartea lui Frankl contine istorisirea vietii unui om care, dintr-un numar, a redevenit o persoana."

13. O carte subțire.
Vine tot de la Editura Minerva, și este vorba de Mă cheamă Rose, ca pe mama, scrisă de Veronique Ovaldé. Este o carte ce nu conține pic de dialog, fiind mai mult o povestire a autoarei, ci nu o poveste ca toate celelalte. Cu toate că este foarte scurtă, am citit-o acum multă vreme, și nu prea mai știu ce se întâmplă în ea, așa că nu prea știu ce aș putea să vă spun legat de ea.



14. O carte groasă.

Cartea cu cele mai multe pagini pe care mi-am cumpărat-o se numește Gazda și este scrisă de Stephenie Meyer. Cu toții ați auzit de această autoare sau cel puțin de seria Twilight. Cu toate că am citit acele cărți acum multă vreme, pasiunea pentru vampiri s-a cam estompat, singurele care fac excepție sunt cele scrise de Adina Speteanu. Gazda ascunde povestea lui Melanie Stryder, unul dintre miliardele de suflete ale pământului care ajunge să fie invadată de suflete de pe altă planetă. Cartea este una S.F., cu extratereștrii, și spre deosebire de Twilight, este mult mai interesantă și frumoasă. A fost făcut și un film care pe mine, una, nu prea m-a încântat, cu toate că Saoirse Ronan, cea care o joacă pe Melanie, este actrița mea preferată din rândul tinerilor, ecranizarea a cam lăsat de dorit. Din câte știu, Stephanie Meyer va face și o continuare a cărții, nu știu dacă va fi o duologie, trilogie sau serie, deoarece nu a spus nimic; cel puțin, de când știu eu. 


15. Carte fiction.
Această carte m-a dezamăgit din punct de vedere al paginilor, deoarece a avut puțin peste o sută; ținând cont că descrierea m-a atras mult. Este vorba despre Daruri periculoase de Mary Jo Putney, și din câte îmi amintesc a fost scrisă în parteneriat cu încă două sau trei scriitoare. Am obiceiul ca atunci când îmi cumpăr o carte și descrierea m-a fascinat, dacă este scurtă nu o mai cumpăr, deoarece am surpriza să o găsesc destul de scumpă. Pe aceasta am ținut morțiș să o am, fiind o mare fană a acestei autoare, și pentru că am găsit-o la Libertatea pentru femei, unde prețul nu sare de zece lei.


16. Carte non-fiction.
Vrăbiile pământului de Letiția Vladislav am primit-o de la verișoara mea împreună cu alte câteva cărți, încă nu am apucat să o citesc, cu toate că o am de o bucată lungă de vreme, dar nu mă las până nu o fac. Titlul m-a încântat foarte mult. Nu prea știu ce se întâmplă prin ea, am răsfoit-o în mare, dar cred că este vorba despre niște tineri care călătoresc. Dacă am dreptate, se explică alegerea titlului, dacă nu, voi afla pe parcurs.


17. O carte romantică.

Biblioteca mea, cam jumătate din ea, este plină de cărți romantice, dar dintre toate m-am gândit să mă opresc la Iubirea lor de Rachel Field, deoarece, cu ajutorul acestei duologii – ca să spun așa –, am început să-mi schimb stilul de-a scrie și să dau mai multă atenție detaliilor. Cu toate că ea nu dă pe dinafară de detalii mult prea lungi, țin minte că atunci când o citeam, am început să conștientizez unele lucruri. Din cauza aceasta, ea va rămâne cartea mea de suflet. Acțiunea se petrece în jurul 1841 și 1951, când Henriette ajunge guvernanta unor oameni destul de importanți ai societății. Copiii o plac nespus de mult pe tânără, se apropie de ea, ajungând să fie dependenți de aceasta, în timp ce, de propria mamă, ajung să se distanțeze. Henriette nu-și dorește acest lucru, dar copiii sunt întorși împotriva părintelui lor, din cauza geloziei excesive pe care o poartă soțului ei. Cu timpul Henriette se apropie foarte mult de duce, ajungând să se înfiripe ceva între cei doi. Cu toate că la început ar părea ceva clișeic, vă garantez printre paginile celor două romane, se ascund lucruri interesante.

18. O carte de acțiune. 
Este vorba despre Roșu ca sângele de Salla Simukka, este primul volum din trilogia Albă ca zăpada. Cele două titluri ți-ar da impresia că ascund o poveste romantică, dar nu nicidecum așa. Cartea spune poveste lui Lumikki Anderson, o adolescentă de 17 ani, care locuiește singură și urmează cursurile unui liceu de arte. Tânăra nu este printre cele mai interesante și populare tipe din liceu, și nici nu și-a dorit vreodată să devină una. Acțiunea începe din momentul în care găsește în camera obscură a liceului, niște bancnote pătate de sânge, iar acest lucru o face să-și pună niște semne de întrebare. Lumikki va afla niște secrete destul de nasoale și va trece prin întâmplări care ar putea-o costa viața. Cum specifică și în descriere: "Acum și adolescenții au o Lisbeth Salander a lor!" Cine a văzut "The girl with the dragon tatoo", își va da seama despre ce vorbesc. Eu una de-abia aștept să apară al doilea volum a trilogiei, deoarece sunt tare curioasă să văd prin ce peripeții va mai trece Lumikki.


19. O carte care te-a făcut fericită.

Poate va părea o chestie amuzantă, și probabil veți spune că sunt nebună, dar niciodată nu mi s-a spus negat când am spus că sunt așa. Știu că, în general, cărțile horror nu prea acum cum să te facă să te simți fericit, decât dacă ai tu o minte mai sadică și-ți face plăcere să citești fragmente în care fel și fel de oameni sunt măcelăriți în multe moduri. Dar Cutia cu fantome scrisă de Joe Hell – băiatul lui Stephen King – mi-a lăsat un zâmbet la sfârșitul cărții, și m-a făcut atât de fericită, încât niciodată nu m-aș fi așteptat să aibă un așa final. Ținând cont că nici nu mă uitasem la sfârșit; așa cum am acum obiceiul în unele cazuri. Vorbesc la o perioadă foarte îndepărtată, deoarece această carte am citit-o de la o colegă din generală, care o luase cu împrumut de la una dintre verișoarele ei. Acest lucru s-a întâmplat acum vreo trei ani, dar acțiunea încă îmi flutură cu nesimțire prin fața ochilor de parcă aș fi terminat cartea acum câteva minute. Aceasta spune povestea lui Judas Coyne, un fost cântăreț de muzică rock, ce este pasionat de lucruri oculte, și care-și poreclește iubitele ca pe niște state. Din cauza faptului că-i plac chestiile oculte, Judas își cumpără de pe internet un costum al unui om decedat. După ce-l primește, acesta, împreună cu actuala lui iubită – parcă Georgia o chema, dar nu mai știu sigur – vor trece prin niște întâmplări nasoale. Cartea mi-a plăcut atât de mult, încât nu mă las până ce nu o voi avea și eu în bibliotecă, neapărat. 


20. O carte care te-a făcut tristă.

Pot spune că la cartea asta am plâns, cum nu am făcut-o la vreo una până acum. Iubire și sânge de Catherine Delors este cauza lacrimilor mele. Mi-a plăcut la nebunie, și cu toate că finalul m-a bulversat total, cel puțin la partea în care tragedia se întâmplă, nu m-am putut ori chiar dacă vedeam în ceață, și mă chinuiam să nu-mi cadă lacrimi pe pagini. Este ca o poveste gen Romeo și Julieta, doar că interzicerea dragostei lor nu este din partea ambelor familii, ci doar din cea a lui Gabrielle. Pierre-André Coffinhal este un om de rând al Franței revoluționare. Cum cei doi nu au acceptul de la ambele familii, mama Gabriellei decide să o căsătoreasă imediat cu cineva, acesta fiind vărul lui Gabrielle, un bărbat trecut de patruzeci de ani. Săraca, va trece prin chinuri alături de acest bărbat, în timp ce Pierre pleacă la Paris ca revoluționar. Nu vreau să spun prea multe, deoarece, dacă ar fi fost după mine aș povesti despre această carte până m-aș plictisi, dar mai bine e să vă las pe voi curioși. Cert este că am plâns la ea enorm de mult, dar cu toate acestea tot mi-a plăcut să o citesc. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu