duminică, 16 martie 2014

#Lucifer și-a lui armată

LUCIFER ȘI-A LUI ARMATĂ
* * *
Sufletul păgân cobora în întuneric,
Privea nestingheric cum nimic nu mai era feeric.
Porțile Iadului se deschideau măiestre,
pentru a dezvălui noua poveste.
Râsete, plânsete – urări de bun-venit,
Se puteau face auzite în ecouri de neconceput.
Focul te încolțea din toate părțile
Și te-nvăluia în noua poveste.
Ardeai mocnit precum paiele uscate
Iar sângele benzină-ți producea prin venele deteriorate.
Pielea-ți dispărea în straturi crăpate,
Dezvelindu-ți acum doar oasele sfârtecate.
Urlai, zbierai, cerând îndurare,
Neprimind altceva decât un semn de-ncântare.
Soldații zâmbeau, Lucifer îi comanda,
Iar el știa că la sfârșit vei fi și tu așa.
Fără să-ți dai seama, buzele-ți râdeau,
Trupul măcinat de durere, acum prindea putere.
Picioarele se mișcau aidoma soldaților,
Iar tu dădeai mâna fraților.
Voiai să faci rău, și asta reiese
Că tu făceai parte din noua poveste.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu