duminică, 16 martie 2014

#Cioara speranței

CIOARA SPERANȚEI
* * *
Am să-ți spun acum ceva, al ciorii deșarte,
o poveste despre ură, ciudă, și oameni ai nesperanței.
Te voi face să privești peste hotare,
să te rogi, închini, ca totul să redevină o înfrumusețare —
sau doar o schimbare.
Cioara măiastră, Cioara speranței,
zbura deasupra orașului condoleanței.
Avea în cioc o pană colorată,
în ea aflându-se toată lumea minunată.
Era tristă — și, vai, ce mai plângea!
Când vedea cum toată lumea ce-o ura,
o hulea, o alunga, îi arunca cu pietre,
Cioara speranței se gândi numaidecât la Petre.
Cândva, Petre, se refugie într-o baracă,
și nu mai vru să facă altceva, decât să coacă.
Picioare, mâini, trunchiuri și capuri,
din aluat făcea oameni, ce-i așeza în dulapuri.
Știa că undeva, cândva,
Cioara speranței se va gândi să bată și la ușa sa.
Cum numele definea pasărea întunecată,
ziua următoare, sunete zăngăneau în țigla acum crăpată.
Ceva frumos se întâmplă, decum ușa fu deschisă,
cioara privind, zburând, analizând dulapurile întredeschise.
Și-atunci spuse cu un croncănit ascuțit:
"Dorința ți s-a îndeplinit, și-ai izbutit".
Pasărea își rupse cu ciocu-i o pană întunecată,
clipi, croncăni; Petre văzând pana încă neschimbată.
Cioara știa că orașul afundat în ură și gelozie,
împiedica transformarea să nu facă o explozie.
Speranța nu-și pierdu din denumire,
încercă, reîncercă, până ce, dintr-un ajutor nemărginit,
Petre îi dărui un dar nemaiîntâlnit —
putere de necontenit.
Întoarsă în prezent, cioara-și privea ciocul,
unde culoarea penei cândva întunecate,
lucea cu putere, având o lumină orbitoare,
pasărea știind că, acolo, sălășluiau oamenii din dulăpioare.
Cei de jos nu meritau bunătatea din ciocul ei,
darul lui Petre nefiind primit așa cum trebuie.
Oamenii sufletiști, creați dintr-un suflet și mai mare,
din cocă, aluat, și multe nopți amare,
se întorceau la Petre, în ceruri, până ce,
din ruga chiar și-a unui necioplit,
cioara speranței îî va da ceea ce și-a dorit.
Speranță de necontenit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu