vineri, 21 martie 2014

#Când steaua și-a pus o dorință

Azi, de Ziua Națională a Poeziei, dragă poezie îți doresc eternitate. La mulți ani, strofe și versuri!

CÂND STEAUA ȘI-A PUS O DORINȚĂ

* * * 


S-a pogorât din cer o stea doritoare,

aducând cu ea o viață binefăcătoare.
Înveșmântată în aur, argint și soare,
lăsa în urma ei miresme îmbătătoare.
În păr îi cântau flori ursitoare,
crini, margarete, lăcrămioare îmbujorătoare
îi sărutau cu ardoare firele strălucitoare —
dar și iubitoare.
Lumea o privea cu ochii înecați în lumină,
dându-se din calea ei precum fricoșii de-o albină.
Mergea cu grație, stil, pășind prin aerul fierbinde,
dăruind și împărțind lucruri doar prin cuvinte.
Avea un an și-un infinit de zile,
scria povești din haruri doar pentru ea dăruite,
se îmbujora toată când se simțea pe buze,
și scâncea când era aruncată fără scuze. 
Trecătorii nu știau cum să reacționeze,
când steaua-și arunca puterea asupra lor,
zbierau, urlau, neștiind cum să scape,
sfârșeau făcând lucruri minunate.
Sufletul le cânta de bucurie,
întrecând florile crăiese,
înconjurau semenii cu veselie,
recunoscând ceea ce-i atinsese.
Norocul nu-i distrusese.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu