sâmbătă, 22 martie 2014

#2 Muzică: Celine Dion -- "My heart will go on" (Best remix ever)


Celine Dion este una dintre puținele cântărețe vorbitoare de limbă franceză pe care o ascult, iar faptul că a compus o melodie pentru arhicunoscutul film Titanic ce a făcut să suspine milioane de persoane ce l-au urmărit, și să plângă în hohote când Leonardo DiCaprio s-a dus pe fundul oceanului (nu că eu mi-aș fi păstrat lacrimile pentru momente mai plăcute sau neplăcute), a fost oarecum o rampă pentru a deveni și mai cunoscută. Trecând peste detaliile filmului, melodia de mai sus este, după părerea mea, dar din titlu se observă că nu aș fi singura care a ajuns la această concluzie, cel mai bun remix făcut vreodată pentru My heart will go on. De când l-am descoperit, de vreo doi ani parcă, nu am găsit alt remix făcut pentru această melodie care să întreacă tot ceea ce se găsește acolo.


Cred că un plus îl primește și faptul că în videoclip apar imaginile adevăraților pasageri ai Titanicului și biletul cu care puteai urca la bordul navei, și imagini în care arată cum s-a construit gigantul plutitor. Cu toate că aceste lucruri le găseai cu ușurință și pe internet, când asculți melodia, știi că totul a fost făcut, oarecum, ca un omagiu adus acelor oameni ghinioniști. Chiar dacă e un remix, total opus ca fundal decât piesa originală, melodia fiind mai săltăreață, eu o ador.  

"Crimă la timpul trecut" de Adina Speteanu


Descrierea: A te îndrăgosti de persoana nepotrivită nu este cel mai sănătos lucru. Dar când acea persoană se dovedește a fi și cea mai potrivită, lucrurile iau o întorsătură ciudată, aproape mortală. 

După nouă ani în care Ema a încercat să uite ceea ce a distrus-o și să ducă o viață normală, o veste îngrozitoare o aduce înapoi "acasă", locul în care toată tragedia a început. Nimic nu mai este ca înainte. Durerea crește cu fiecare secundă, iar Adela, sora și unicul ei sprijin, este moartă. Prinsă între furie și tristețe, Ema cade în capcana domnului Predescu și pornește în căutarea criminalului Adelei. Condusă doar de propriile ei puteri și de o dorință fierbinte de răzbunare ajunsă într-o luptă în care supraviețuirea este unicul scop. Iar dragostea pare să-i îngreuneze misiunea cu fiecare clipă. Constrânsă de îndoieli și remușcări, speriată de amintirile trecutului ei întunecat, trebuie să aleagă între a lupta pentru ceea ce simte, sau a fugi din calea posibilei ei fericiri pentru totdeauna. Dar ezitarea complica lucrurile și aproape că îi pune viața în pericol...

Recenzia: Acesta este primul roman publicat de către Adina Speteanu, și pot spune că mie, una, mi-a plăcut nespus de mult. Cu toate că la început nu prea înțelegeam la ce se referă coperta aceea frumoasă, până la terminarea cărții, m-am lămurit. Cel puțin eu cred că mi-am dat seama ce a dorit să transmită autoarea. Crimă la timpul trecut îți arată în primă fază ceva, dar într-un final, îți dezvăluie o cu totul altă viziune a ceea ce credeai că vei găsi de fapt.

Pentru mine a fost o lectură, cu toate că destul de lejeră, din punct de vedere al misterului, a fost complexă și plină de suspans. Ema, pe tot parcursul cărții, mi-am însușit-o ca fiind o persoană ce soarta o bombardase cu prea multe lucruri ce, în opinia mea, nu ar fi trebuit să le primească; mi se părea ca fiind o ființă ce merita lucruri minunate de la viață, iar moartea surorii ei, Adela, a fost ceva, nu surprinzător, ci nedrept. Cât am parcurs cartea, am trecut la o multitudine de stări, ce, începeau să mă cam enerveze. Nu-mi plăcea că finalul ei fericit era atât de greu de obținut; cu toate că romanul a fost destul de scurt. Autoarea știe să te supere într-un mod plăcut, în puține pagini.

Victor și Ema, pe lângă faptul că bărbatul îi este șef, amândoi împart suferințe oarecum asemănătoare, și cu toate că scopul pentru care ea a ajuns să se întâlnească cu el este nu foarte îmbucurător, cei doi, pe parcurs, ajung să se apropie destul de mult unul de celălalt, dorind ca fiecare să-l protejeze pe celălalt. 

Ei bine, cu toate că îmi plac unele situații în care personajele provoacă o anumită dezordine în viața persoanelor din jurul lor, de data aceasta, Paul, nu mi-a transmis nimic plăcur, în afară de ură, dispreț, și puțăn milă. Acea milă rușinoasă, nu compătimitoare, prin care îți dorești să ajuți omul respectiv cât de bine poți, pentru a-i îndepărta tristețile și mâgnirile. L-am catalogat drept ca fiind un personaj nebun, obsedat, și cu o minte greu de înțeles. Pe lângă Paul, și mama Emei mi-a provocat o mică repulsie, neînțelegând-o absolut deloc de ce se comporta cu ea în felul în care o făcea. Astfel ajunge să mai pună câte o piatră în fiecare zi la suferina tinerei. Dar cum fiecare își are viața în propriile mâini, așa și mama Emei o are pe a ei.

Merită, autorii români merită, România merită autori precum această tânără, și la fel și autorii merită mai multă dăruire și atenție din partea oamenilor. 
*
Citate:
Dragostea nu întreabă niciodată și nici nu cere permisiune. Se instalează pur și simplu în sufletul cuiva și îl face să crească odată cu ea. Îl face să cunoască fericirea, îi oferă nopți pierdute în care se gândește doar la persoana iubită. Îi este tovarăș de drum și la bine, și la rău. Este acolo mereu, ca o parte din sufletul victimei sale. De parcă ar fi fost acolo de la început și acela este locul ei de-acum încolo. Dragostea nu anunță când vine; dă de știre doar când trece la acțiune.

vineri, 21 martie 2014

#Când steaua și-a pus o dorință

Azi, de Ziua Națională a Poeziei, dragă poezie îți doresc eternitate. La mulți ani, strofe și versuri!

CÂND STEAUA ȘI-A PUS O DORINȚĂ

* * * 


S-a pogorât din cer o stea doritoare,

aducând cu ea o viață binefăcătoare.
Înveșmântată în aur, argint și soare,
lăsa în urma ei miresme îmbătătoare.
În păr îi cântau flori ursitoare,
crini, margarete, lăcrămioare îmbujorătoare
îi sărutau cu ardoare firele strălucitoare —
dar și iubitoare.
Lumea o privea cu ochii înecați în lumină,
dându-se din calea ei precum fricoșii de-o albină.
Mergea cu grație, stil, pășind prin aerul fierbinde,
dăruind și împărțind lucruri doar prin cuvinte.
Avea un an și-un infinit de zile,
scria povești din haruri doar pentru ea dăruite,
se îmbujora toată când se simțea pe buze,
și scâncea când era aruncată fără scuze. 
Trecătorii nu știau cum să reacționeze,
când steaua-și arunca puterea asupra lor,
zbierau, urlau, neștiind cum să scape,
sfârșeau făcând lucruri minunate.
Sufletul le cânta de bucurie,
întrecând florile crăiese,
înconjurau semenii cu veselie,
recunoscând ceea ce-i atinsese.
Norocul nu-i distrusese.

miercuri, 19 martie 2014

#1 Leapșă: Indiscretă

Da, știu, am doar șase postări, dintre care trei sunt cu poezii (sper că pot fi încadrate în acea categorie), și doar două se încadrează în ceea ce spuneam eu la început. Voi mai posta două recenzii în weekend, aș fi făcut-o în cel anterior, dar am întâmpinat treburi mai importante, și am zis că dacă vor mai sta pe tușă câteva zile, nu se va întâmpla nimic grav. Sincer, nu m-am putut abține în legătură cu această leapșă, îmi plac prea mult; nu cred că ideea acestui blog va mai ține, o să mai postez și câte altceva din când în când. Trecând peste, leapșa am luat-o de la Leontina


1. Când mă uit spre biblioteca mea...

...regret că am cumpărat unele cărți, și nu prea sunt mândră de ea, deoarece e cam micuță.


2. Atunci când cineva îmi vorbește în timp ce citesc...

...depinde de carte. În marea majoritate a timpului citesc în timp ce ascult muzică, mă face să fiu mai atentă. Cărțile în care acțiunea e mai la tot pasul, merge mănușă cu geniile celor de la Two steps from hell, și nu numai.


3. Când deschid pentru prima dată o nouă carte... 

...am prostul obicei să mă uit la sfârșit, dar mă bucur că, atunci când cartea respectivă m-a captivat foarte mult, uit cum se termină, și tot surprinsă sunt.


4. Atunci când pășesc într-o bibliotecă...

...nu știu în ce parte să mă uit. De ce nu există târgul de carte de mai multe ori în timpul anului?


5. Când mi se pune pata pe o carte...

...mă enervez, deoarece, ori nu o găsesc, ori e prea scumpă și aștept să o iau de la vreun târg sau când se mai ieftinește în magazine.


6. Primul lucru pe care-l fac după ce termin de citit un roman...

...îi găsesc un loc potrivit în bibliotecă, și stau câteva minute să diger tot ce s-a întâmplat în el.


7. Cred că un blog bun de cărți este acela care...

...conține păreri sincere; s-a întâmplat de multe ori să observ că persoana respectivă nu e sinceră când scrie o recenzie. În particular spune altceva, iar pe blog e total opusă.


8. Atunci când îmi cumpăr cărți le aleg pe baza...

...anumitor recenzii. Dar de multe ori nu-mi cumpăr cărți doar pentru că sunt în vogă sau pentru că vor apărea filme/seriale după ele. Îmi place să descopăr cărți de care mulți nu au auzit. Uneori sunt orgolioasă, și-mi place ca anumite cărți să le țin doar pentru mine, cu toate că nu ajut scriitorul să se promoveze.


9. Atunci când îmi aleg viitoarea lectură mă bazez pe...

...descrierea de pe spate. Cam în 90% dintre cazuri, acesta este motivul, restul de 10%, coperta (sunt înnebunită după ele; pentru mine o copertă este foarte importantă), și dacă au nume, pe denumirile capitolelor.


10. Când o carte nu mă prinde de la început și o citesc greu...

...știu că autorul poate are ceva pregătit mai departe, așa că nu renunț. Așa sunt și eu cu poveștile pe care le scriu, nu prea-mi place să intru de la primele capitole în priza acțiunilor, ci să o iau cu încetul, să detaliez, să fac o poveste înaintea poveștii.


11. Cred că atuu-ul blogului meu constă în...

...nimic. Nu cred că are un atuu. Nici nu-l consider prea special, câștigător de ”blogul anului” sau ceva. Scriu pentru că-mi place, și cred că asta este tot ceea ce contează.


12. Atunci când trece o perioadă mai lungă de timp fără să citesc...

...am un oarecare disconfort atunci când nu o fac, deoarece, există și zile în care, pur și simplu, nu am chef, și îmi e ciudă; în multe cazuri se întâmplă când am timp liber.


13. Legat de obsesia mea pentru cărți, părinții...

...la început nu prea le plăcea că-mi cheltuiam toți banii pe cărți, dar s-au obișnuit, și cred că s-au gândit că e mult mai bine așa, decât să cheltuiesc ceea ce-mi dau, pentru chestii care mi-ar face rău.


14. Pentru mine, un roman bun e...

...cel în care, oricât de greu de înțeles, dificil, ar fi, cu timpul să te facă să-l îndrăgești, și chiar dacă nu ar mai avea vreo continuare, în mintea ta încă să se mai dea o luptă între personaje. Și să te facă să nu regreți că l-ai cumpărat.


15. Am o atracție puternică pentru personajele...

...care au o influență puternică pentru alte personaje. Dure, uneori rele și meschine, dar care, oricât de neînțelese și înspăimântătoare ar fi, să te facă să rămâi mut atunci când vezi modul cum acționează. Și iubesc personajele negative.


16. Pentru mine, o carte este...

...ceva greu de explicat în cuvinte.


17. Dacă cineva îmi cere cu împrumut cărți...

...sunt destul de sceptică dacă să o împrumut sau nu, deoarece nu știu în ce stadiu mi-o va aduce, sau dacă o va mai face. Oricum, foarte rar îmi cere cineva să-i împrumut vreo carte; nu mai știu când s-a întâmplat asta ultima oară.


18. Atunci când aflu că un roman va fi ecranizat...

...în primă fază sunt entuziasmată, dar după un timp stau și mă gândesc cât de bine va fi făcut acel film/serial. Au fost momente când ecranizările m-au dezamăgit enorm de mult, și nu vreau să dau nume, deoarece aș face de rușine cartea.


19. Atunci când cineva spune despre o care pe care am citit-o că e proastă...

...prefer să nu comentez, deoarece fiecare vede ceea ce-și dorește într-o carte. Și nu toți avem aceleași gusturi.


20. Oamenii care nu citesc...

...pierd lucruri minunate. Și cum spun unii colegi de-ai mei: ”Nu ai viață! Stai toată ziua și citești, în loc să ieși în pauze.” Și, recunosc, nu am o viață, am zece, o sută, o mie de vieți, și ori de câte ori mi-am pierdut una, am știut că am trăit-o frumos. Nu pot obliga pe nimeni să citească, și nu mă pot mândri ca alții că am reușit să corup pe cineva să o facă, din păcate.


21. Cred despre cărțile scrise de scriitorii români...

...că merită o atenție mult mai mare, și din țară, dar și de peste hotare. Și aici mă refer la cei contemporani mie; cei din vechime au fost scoși la iveală de alții, în schimb, literatura română de astăzi, lasă mult de dorit când vine vorba despre reclamă. Recunosc, nu prea le-am dat o mare atenție scriitorilor români, dar de când am citit cartea Ceciliei Ștefănescu, ”Legătură bolnăvicioase”, la care s-a făcut și un film, în care apare și Tudor Chirilă, am început să mă axez și pe alții; Adina Speteanu, Lavinia Călina, și cât de curând sper să mă apuc și de ceilalți.


22. Dacă ai avea șansa să te căsătorești cu un scriitor/scriitoare, acela/aceea ar fi...

...nimeni. Sincer, de când citesc, nu m-am gândit niciodată la chestia asta. Dar, oricum, cu nimeni.


23. Părerea mea despre cititoarele electronice sunt...

...bune, dar parcă tot o carte ce o răsfoiești cu degetele, o simți, o miroși, o întorci pe toate părțile, merge mai bine.

24. Cred despre leapșa indiscretă...

...că ar mai merge încă una, două, poate chiar și trei.

duminică, 16 martie 2014

#Cioara speranței

CIOARA SPERANȚEI
* * *
Am să-ți spun acum ceva, al ciorii deșarte,
o poveste despre ură, ciudă, și oameni ai nesperanței.
Te voi face să privești peste hotare,
să te rogi, închini, ca totul să redevină o înfrumusețare —
sau doar o schimbare.
Cioara măiastră, Cioara speranței,
zbura deasupra orașului condoleanței.
Avea în cioc o pană colorată,
în ea aflându-se toată lumea minunată.
Era tristă — și, vai, ce mai plângea!
Când vedea cum toată lumea ce-o ura,
o hulea, o alunga, îi arunca cu pietre,
Cioara speranței se gândi numaidecât la Petre.
Cândva, Petre, se refugie într-o baracă,
și nu mai vru să facă altceva, decât să coacă.
Picioare, mâini, trunchiuri și capuri,
din aluat făcea oameni, ce-i așeza în dulapuri.
Știa că undeva, cândva,
Cioara speranței se va gândi să bată și la ușa sa.
Cum numele definea pasărea întunecată,
ziua următoare, sunete zăngăneau în țigla acum crăpată.
Ceva frumos se întâmplă, decum ușa fu deschisă,
cioara privind, zburând, analizând dulapurile întredeschise.
Și-atunci spuse cu un croncănit ascuțit:
"Dorința ți s-a îndeplinit, și-ai izbutit".
Pasărea își rupse cu ciocu-i o pană întunecată,
clipi, croncăni; Petre văzând pana încă neschimbată.
Cioara știa că orașul afundat în ură și gelozie,
împiedica transformarea să nu facă o explozie.
Speranța nu-și pierdu din denumire,
încercă, reîncercă, până ce, dintr-un ajutor nemărginit,
Petre îi dărui un dar nemaiîntâlnit —
putere de necontenit.
Întoarsă în prezent, cioara-și privea ciocul,
unde culoarea penei cândva întunecate,
lucea cu putere, având o lumină orbitoare,
pasărea știind că, acolo, sălășluiau oamenii din dulăpioare.
Cei de jos nu meritau bunătatea din ciocul ei,
darul lui Petre nefiind primit așa cum trebuie.
Oamenii sufletiști, creați dintr-un suflet și mai mare,
din cocă, aluat, și multe nopți amare,
se întorceau la Petre, în ceruri, până ce,
din ruga chiar și-a unui necioplit,
cioara speranței îî va da ceea ce și-a dorit.
Speranță de necontenit.

#Lucifer și-a lui armată

LUCIFER ȘI-A LUI ARMATĂ
* * *
Sufletul păgân cobora în întuneric,
Privea nestingheric cum nimic nu mai era feeric.
Porțile Iadului se deschideau măiestre,
pentru a dezvălui noua poveste.
Râsete, plânsete – urări de bun-venit,
Se puteau face auzite în ecouri de neconceput.
Focul te încolțea din toate părțile
Și te-nvăluia în noua poveste.
Ardeai mocnit precum paiele uscate
Iar sângele benzină-ți producea prin venele deteriorate.
Pielea-ți dispărea în straturi crăpate,
Dezvelindu-ți acum doar oasele sfârtecate.
Urlai, zbierai, cerând îndurare,
Neprimind altceva decât un semn de-ncântare.
Soldații zâmbeau, Lucifer îi comanda,
Iar el știa că la sfârșit vei fi și tu așa.
Fără să-ți dai seama, buzele-ți râdeau,
Trupul măcinat de durere, acum prindea putere.
Picioarele se mișcau aidoma soldaților,
Iar tu dădeai mâna fraților.
Voiai să faci rău, și asta reiese
Că tu făceai parte din noua poveste.

#Gândurile unui om mort

GÂNDURILE UNUI OM MORT
* * *
Am la căpătâi o panglică arămie,
împrejmuită cu o foiță argintie.
Stau întinsă, învăluită în durere și-agonie,
și-mi dau seama că nu mai sunt decât omul răpus de melancolie.
Stau într-o cutie, închisă între patru scânduri.
Și-ncerc să-mi aduc aminte cu durere,
tot ce-am pierdut, plus dulcea mângâiere.
Odinioară, mi-am dorit să fiu gerul ce pătrundea prin ferestre.
Cel ce mereu te umplea de poveste.
Să fiu asemenea îngerilor căzuți, săvârșind ceea ce-au început.
Să fiu durerea agonizantă, ceea ce cu greu era uitată.
Dar acum, doar stau și-ascult șoaptele-n tăcere,
și țipetele de deasupra mea.
Plânsetele dureroase, ce odinioară-mi sfâșiau inima.
Și cuiele adânc înfipte, cele ce erau puternic bătătorite.
Și-acum închid ochii așteptând, numai ropotul de ploaie căzând.
Mă retrag în mormântul meu, cu plânsete de noapte bună.
Să-mi fie țărâna ușoară, și patul cald.
Să mă apropii de cele veșnice, să privesc în jurul meu.
Cum totul trece, iar eu una nu mor greu.

joi, 6 martie 2014

#1 Muzică: Alternosfersa -- "Femeia nordului"



Alternosfera este printre trupele mele preferate, au un stil al lor care te vrăjește. Iar versurile, să nu mai spun, sunt fenomenale, speciale, mirifice! Totul se amestecă minunat cu accentul moldovenesc, nu cred că mi-aș putea imagina pe altcineva care să le cânte piesele. Pur și simplu, trupa asta are ceva al ei, sunt speciali și de neînlocuit!


"Ultimul avanpost" (Ultimul avanpost #1) de Lavinia Călina


Descrierea: Al treilea Război Mondial a luat sfârşit, iar România anului 2046 este Regat. Logodită cu prinţul Alex şi fiică a Ministrului de Interne, tânăra Diane trăieşte o viaţă luxoasă şi lipsită de griji, ocupată cu discursuri, dileme cu cea mai potrivită garderobă a zilei şi păstrarea aparenţelor cuplului regal. Printre petreceri, călătorii obositoare, speech-uri învățate pe de rost și accesele de furie ale prinţului, Diane contemplă fără prea mult entuziasm un viitor previzibil. Însă viața i se schimbă complet într-o singură noapte, atunci când este răpită de către un grup de rebeli, pentru care guvernarea autoritară a regatului întruchipează răul absolut.


Acţiune, răsturnări neaşteptate de situaţie, intrigi, romance – iţele unei poveşti în care eroina învaţă două adevăruri cruciale: nimeni nu este cine pare la prima vedere, iar alegerile luate au întotdeauna consecințe.

Va reuși Diane să risipească misterul și, mai ales, va reuși să descopere în final care este adevărata ei identitate?

Recenzia: Pot spune că eu nu prea am citit cărți de autori români, am câțiva pe care îi urmăresc, dar nu prea m-am axat pe cei din țara mea de baștină, și ar cam trebui să o fac, deoarece, sincer, cine nu o face, nu doar că are de pierdut acțiunea și ideile minunate pe care ni le oferă autorul respectiv, dar ratează și niște lucruri care ar trebui să ne învețe. Românii ar trebui să se mândrească cu ce au și să se îndrăgostească și de cărțile care se scriu aici, în România, nu doar de cele de peste hotare. Eu una cred că, atunci când citești o carte al unui autor din țara ta, parcă înțelegi mult mai bine ceea ce se întâmplă în povestea respectivă, părerea mea. Și nu mă refer doar la simplul fapt că acțiunea are foarte mare posibilitate să se întâmple în țara ta.

Așa cum mi s-a întâmplat și mie cu Ultimul avanpost. Ei bine, acest roman nu numai că a fost pe gustul meu dar – hei! –, e distopie, ceea ce se cam citește de o perioadă și prinde la public. Nu-i așa că v-am captat atenție, deoarece toți cei care au citit acest gen de lectură, știu ce ascunde distopia, pe lângă multă acțiune și răsturnări de situație, clase sociale diferite, un conducător care dorește să-și facă statul cât mai "perfect", obligându-i să adore lucruri care, normal, nu ar trebui să le placă, alimente cu rația, și, în final, rebeli. Acel gen de oameni care nu sunt controlați, nu acceptă sistemul în care se află, în felul ăsta răzvrătindu-se.

Ei bine, în Ultimul avanpost a fost vorba de un alt tip de rebeli, dar nu voi sta să compar această carte cu celelalte distopii. E de ajuns să spun că e specială din toate punctele de vedere și, cred eu, nu-i poți rezista chiar de la primele pagini citite, dorindu-ți să citești tot mai mult.

Firul acțiunii se desfășoară într-un ritm foarte plăcut, iar Diane – personajul principal – duce în spate un trecut foarte interesant. Am fost surprinsă să citesc unele fragmente la care nu m-aș fi așteptat să le găsesc în poveste. Diane mi s-a părut, la început, o fire mult prea sigură pe ea, la care ar trebui să i se accepte orice dorință i se năzărește, dar cred că multe din aceste "fițe" pe care le avea, se datorau faptului că urma să se căsătorească cu un prinț – și ce prinț! –, fiind mereu în centrul atenției, fără intimitate, dar și că trebuia să se plimbe dintr-o Regiune într-alta ca o păpușă ce era legată cu niște sfori și mânuită numai după placul păpușarului.

Dacă m-aș pune să spun ceva și despre celelalte personaje, ar trebui să stau și să povestesc întreaga carte, și cum am tendința să dau spoilere, mai bine mă abțin. Chestia e că, vei ajunge să le urăști pe unele atât de mult, încât dacă s-ar face un film după Ultimul avanpost, n-ai putea rezista să te uiți la actori fără să le dai în "dar" niște cadouri verbale. Pe lângă D. (nu vreau să dezvălui prea multe), pe care-l urăsc și-l admir în același timp cu aceeași ardoare, am ajuns la concluzia că D. și S. își merită cadoul fără ca măcar să clipesc.

Mi-a plăcut că, după sfârșitul celui de-al treilea Război Mondial, România a ajuns o țară cu o mare influență asupra Europei, reușind să se redreseze și să prospere într-un ritm foarte mare, ajungând monarhie. România a fost pusă mai sus față de alte țări ce domină acum Europa; prin chestiile negative cu care suntem cunoscuți, se ascunde o putere nemaivăzută.

Chiar dacă a trecut prin multe probleme și întâmplări mai puțin plăcute, Diane a rămas o persoană puternică, chiar și pe lângă acele mici scăpări pe care le avea din când în când. Nu vreau să spun multe despre Alex, deoarece vreau să-l cunoașteți voi cât timp citiți cartea, să-l descoperiți. Mi se pare un personaj plin de mister, sigur pe ceea ce vrea și poate să facă; nu prea ai cum să te saturi de el. Eu, sincer, l-am adorat de la primul dialog în care a apărut! Cred că a devenit personajul meu preferat.

Nu ai ce pierde dacă o cumperi, părerea mea e că te vei lipsi de multe chestii faine dacă nu o vei face. Are acțiune cu droaia, nu te vei plictisi o secundă; mister, părți romantice, chestii Science Fiction; tehnologie foarte șmecheră!

Coperta, nu știu ce cred alții, dar mie-mi place la nebunie! Chiar din ea se vede avansul oamenilor în timp, faptul că am evoluat și că sfârșitul celui de-al treilea Război Mondial a adus mari schimbări asupra noastră.

Nu mai am răbdare până să apară celălalt volum, și chiar îmi doresc foarte mult să facă autoarea și un al doilea, deoarece nu ne poate lăsa așa. Pe mine una m-ar chinui prea mult, lăsându-mă să-mi imaginez eu ce s-ar întâmpla, când știu că autorul are o altă perspectivă asupra continuării.

marți, 4 martie 2014

Toate recenziile

CĂRȚI:
Colaborări între scriitori

George R.R. Martin și Lissa TutleFurtună pe Windhaven
Sadie Turner și Colette Freedman: Anomalii

Fără colaborări

A
 Adina Speteanu:
 Amulya Malladi: 
 Andrei Trifănescu:
 Anna Carey:
Eve (Eve #1) | recitită
 Anna Vary:
 Arthur C. Clarke:
B
 Blaine Harden: 
C
 Catherine Delors: 
Iubire și sânge | recitită
Celestin Cheran:
Pădurea lui Joaquin Phoenix
 Charles Dickens: 
 Charlotte Brontë: 
D
Daniel Botea:
Doina Roman:
Pragul (Pragul #1)
 Douglas Kennedy: 
E
 Erin Morgenstern:
Circul nopții
F
Flavius Ardelean:
Noumenoir
Flavius Simion:
Departe de mine, departe de tine
H
H.G.Wells:
Războiul lumilor
I
Iulian Tănase:
Experimentul MAMATATA

J
J.D. Salinger:
K
 Katherine Marsh:
Turistul nopţii (Jack Perdu #1) | recitită
Katja Millay:
Mare Tranquillitatis | recitită
Kiersten White:
Și mă întunec (Saga Cuceritorului, #1)
 Kjersti Skomsvold: 
Cu cât merg mai repede, cu atât sunt mai mică
L
 Laura Nureldin:
Regii timpului (Regii timpului, #1)
Eroare (Regii timpului, #2)
 Lavinia Călina:
Zona Zero
Copiii întunericului (Neamul Corbilor #1)
Blestemul zorilor (Neamul Corbilor #2)
Ultimul avanpost (Ultimul avanpost #1)
Vânătoarea (Ultimul avanpost #2)
Renașterea (Ultimul avanpost #3)
 Leigh Bardugo: 
Banda celor șase ciori (Banda celor șase ciori #1)
Regatul Umbrelor (Grisha #1)
Regatul Furtunilor (Grisha #2)
Regatul Luminilor (Grisha #3)
Lina Moacă:
Valuri de viață
M
 Monica Ramirez: 
Viață dublă la Veneția
Asasin la feminin (Alina Marinescu #1)
Identități secrete (Alina Marinescu #2)
Balanța puterii (Alina Marinescu #3)
Bariere de fum (Alina Marinescu #4)
Abis (Alina Marinescu 5#)
Recviem pentru un asasin (Alina Marinescu #6)
N
 Naomi Novik:
Dragonul Maiestății Sale (Temeraire #1)
Tronul de Jad (Temeraire #2)
Războiul pulberii negre (Temeraire #3)
Imperiul de fildeș (Temeraire, #4)
Nic Dobre:
Căldura ghețarilor (Ancestorilor #1)
Nicole Kornher-Stage:
Arhivista Wasp
O

P
Petronela Rotar:
Sfîrșitul nopții
 Philippa Gregory: 
Regina albă (The Cousins War #1)
Regina roșie (The Cousins War #2)
Doamna apelor (The Cousins War #3)
Prințesa albă (The Cousins War #5)
Prințesa statornică (The Tudor Court #1)
R
 Rachel Hartman:
Seraphina (Seraphina #1)
Raluca-Andreea Chiper:
Între pământ și apă
S
Sandra Coroian:
I.R.En.
 Shani Boianjiu: 
Oamenii eternității nu se tem niciodată
 Simona Stoica: 
Provocarea I (Rephelimii #1)
Provocarea II (Rephelimii #1)
Capcana I (Rephelimii #2)
Capcana II (Rephelimii #2)
Ș
● Șerban Andrei Mazilu:
 Thomas Hardy: 
Tess d'Urberville
V
Victoria Schwab:

FILME:
Becoming Jane (2007)
Belle (2013)
SERIALE:
Containment (2016) | mini-serial
● Downton Abbey (2010 - 2015)
● Gossip Girl (2007 - 2012)
● Sissi (2009) | mini - serial
● The Tudors (2007 - 2010)
● The White Queen (2013) | mini - serial
● War & Peace (2016) | mini - serial