miercuri, 31 decembrie 2014

#13 Leapșă: Let it snow

Sincer, mă așteptam ca ultima postare din acest an să fie cea cu topul, dar mă bucur că nu a fost așa. Astfel îmi voi încheia anul 2014 cu o leapșă primită de la Leontina, de pe blogul Everything and anything. Mulțumesc mult!

1. Ce carte te introduce cel mai bine în spiritul sărbătorilor de iarnă?
Cu părere de rău voi spune pas la această întrebare, deoarece nu am o astfel de carte. Poate va părea ceva dur din partea mea, dar nu am citit până acum nici o carte care să vorbească strict despre sărbătorile de iarnă. Ar fi una, ca să nu las totuși întrebarea fără răspuns, doar că nu am cumpărat-o încă. Este vorba de Magia dragostei de Lisa Dale. În schimb, am văzut foarte multe filme în această perioadă, care m-au introdus în spritul sărbătorilor de iarnă. Nu știu dacă se pune.

2. Afară este viscol iar tu ai fost blocat/ă în casă din cauza nămeților. Ce personaj ai prefera să-ți țină companie? 
L-aș alege pe Strumhond din Regatul Furtunilor. L-am descoperit de curând, mi se pare un personaj foarte interesant, și chiar aș avea ce să discut cu el, pentru a-mi mai trece din plictiseală.

3. Participi la o bătaie cu bulgări. Pe ce personaj cu inima înghețată l-ai lovi primul?
Am stat puțin să mă gândesc deoarece nu-mi trecea nici un personaj mai afurisit prin minte, doar Întunecatul din Regatul Furtunilor, dar el e un caz mai special, așa că am zis să-l las deoparte. În rest, nimeni. Cred că se datorează încă spiritului sărbătorilor, când trebuie să fim mai buni și iertători. Dar cum voiam neapărat să pun pe cineva aici, am trecut peste recenzii și am dat peste Circul nopții. Mi-am adus aminte de un personaj de acolo, și anume tatăl Ceciliei, Hector Bowen. Nu l-am putut suporta pe omul ăla, și chiar cred că i se potrivea denumirea asta: personaj cu inimă de gheață. Ar primi o bulgăreală de la mine, de să mă țină minte.

4. Cu ce familie ficțională ți-ai petrece sărbătorile?
Pot trișa puțin, și aici mă refer la faptul că aș putea alege un serial, în locul unei cărți? Pot, pot? Dacă nu-mi răspunde nimeni, înseamnă că am voie. Ei bine, primii care mi-au trecut prin cap au fost cei din Downton Abbey, și nu știu cât de ficțională este familia, dar cea a Lordului Grantham mi se pare a fi una destul de potrivită pentru a-mi petrece la ei sărbătorile. 

5. Cu cine ai vrea să te săruți sub vâsc? 
Ar fi acolo un personaj care de-abia trece observat prin cartea respectivă, unul micuț acolo, dar prefer să-l țin pentru mine, mulțumesc frumos. 

6. Ce personaj a fost pe lista celor răi, dar a reușit, până la urmă, să ajungă pe lista celor buni?
Aici chiar nu-mi mai trece nimeni prin cap.

7. Ești singur/ă acasă când 2 hoți se strecoară înăuntru. Ce personaj ai prefera să te ajute să scapi de ei?
Fără doar și poate, l-aș chema pe Muntele din Game of thrones. Ar fi o scenă pe cinste, ce m-aș amuza să le văd fețele ălora când s-ar vedea față în față cu ditamai omul, și eu să-i salut din spatele Muntelui, așa, în bătaie de joc. Dar tot l-aș urî pentru ceea ce-a făcut. 

8. Canalul Hallmark găzduiește un maraton cu filme specifice sărbătorilor. Ce carte are cea mai cheesiest copertă specifică sărbătorilor?
Că tot vorbisem de filme de genul ăsta la prima întrebare, și chiar îmi e dor de denumirea veche a postului Film Cafe, îmi plăcea mai mult cum suna Hallmark. Dar, în fine. Voiam să aleg altceva, dar am lăsat-o baltă și m-am oprit la E ușor să te iubesc de Tammara Webber.

9. Împrăștie spiritul sărbătorilor de iarnă și alege câteva persoane care să facă acest tag!
Am ales-o, în special, pe Sara, dar îl poate lua oricine își dorește, bineînțeles. 

Happy New Year!

duminică, 28 decembrie 2014

Top 10 cărți (2014)

Cum mai sunt câteva zile până se va termina anul, am spus că ar fi cazul să fac un top 10 al celor mai bune cărți pe care le-am citit anul acesta. Pe Goodreads le am pe cele pereferate de când m-am apucat de citit, dar unul stric al acestui an, nu am. Cu ajutorul acelui Reading challenge am putut ține evidența cărților, deoarece, dacă nu ar fi fost el, mai mult ca sigur nu-mi mai aduceam aminte cu exactitate ce am citit în acest an. Și venind vorba de acel challenge, cum mai sunt doar câteva zile până vom intra în 2015, și cum mai am nouă cărți de citit, din cincizeci, mi-ar fi imposibil să ating acel goal. Dar, oricum, nu-mi mai este acesta scopul, și eu consider că 42 de cărți este un număr destul de bun Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu, pe care am început-o acum două zile, sigur o voi termina. Cu acest prilej aș vrea să vă doresc un An nou cât mai frumos, din toate punctele de vedere, și să vă bucurați pe deplin de el.

Cartea de pe locul 10
nu pleca... de Douglas Kennedy. Recenzia acestei cărți minunate, plină de o încărcătură sentimentală foarte mare, o puteți găsi aici. Îmi este foarte ciudă pentru faptul că mi-a ieșit atât de sărăcăcioasă, deoarece, după părerea mea, merita mult mai mult din partea mea, pentru cât de minunată a fost. 

Cartea de pe locul 9
Evadare din Lagărul 14 de Blaine Harden. Această carte a fost una dintre cele mai tulburătoare pe care le-am citit în viața mea. Cu toate că am fost foarte fericită că am putut să o citesc și am mai reușit să mai învăț și câte ceva despre Coreea de Nord, lucruri pe care nu le știam, am reușit să mă simt foarte ciudat după ce am terminat-o. Recenzia se află aici.  

Cartea de pe locul 8
Specimenul, prima carte din seria "Invadatorii" de Andrei Trifănescu. Eu sunt o mare amatoare a genului Science Fiction, iar acest volum mi-a picat numai bine, deoarece, din câte îmi amintesc, atunci când m-am apucat să-l citesc, treceam printr-o perioadă în care nu mai citisem nimic de acest gen, de multă vreme. Mi-a plăcut foarte mult, trecând peste acele greșeli de redactare care au apărut. Recenzia aici.

Cartea cu numărul 7
Circul nopții de Erin Morgenstern. Este printre puținele cărți de acet gen care mi-au plăcut, deoarece eu nu prea le am cu magia, mai ales cu vrăjitoarele. Ca să subliniez, mai exact, ceea ce nu mă atrage. A fost o carte foarte, foarte frumoasă, plină până la refuz cu lucruri ce în lumea adevărată nu sunt posibile. Magie, magie cât cuprinde. Fiind prima carte publicată a autoarei, a reușit să scrie ceva peste așteptările unui începător, ca să zic așa. Recenzia aici. Este scurtă deoarece cu greu mi-am găsit cuvintele. 

Cartea cu numărul 6
Mathias, al doilea volum al trilogiei "Ultima vrăjitoare din Transilvania" de Anna Vary. L-am ales pe acesta, cu toate că le-am citit pe amândouă în acest an, deoarece acesta mi-a plăcut mult mai mult. Mi s-a părut a avea mai multă acțiune, plus că finalul m-a lăsat mască. Ceea ce mă supără este că autoarea nu a mai publicat și ultimul volum, Alexandra, ceea ce mi se pare foarte ciudat, din moment ce coperta a fost făcută publică de multă vreme. Recenzia aici.

Cartea cu numărul 5
Jocul secretelor al doilea volum al seriei "Dincolo de moarte" de Adina Speteanu. La fel, am ales al doilea volum, cu toate că pe amândouă le-am citit în acest an, deoarece mi s-a părut mult mai interesant acesta. Faptul că al treilea, Îngeri de gheață, a apărut, de ceva vreme chiar, mă întristează deoarece încă nu am reușit să mi-l cumpăr. Nu am putut ajunge la lansare, iar la Gaudeamus nu l-am mai găsit. Sper să reușesc să mi-l achiziționez cât de curând, deoarece de-abia aștept să-l citesc. Recenzia aici.

Cartea cu numărul 4
Jertfa iubirii de Jojo Moyes. Este singura carte din cele zece care nu are recenzie, deoarece am citit-o înainte să-mi fac alt blog. Mi s-a părut una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit în acest an, și se află și în topul meu din totdeauna. Merită, chiar merită cartea! A apărut la ziarul Libertatea, eu nu am dat mai mult de zece lei pe ea, așa că nu veți pierde nimic dacă o veți cumpăra.

Cartea cu numărul 3
Dragonul Maiestății Sale, primul volum al seriei "Temeraire" de Naomi Novik. Acesta este al treilea, și penultimul caz în care am citit două volume ale aceleiași serii, într-un singur an. Primul volum m-a atras mai mult deoarece am făcut cunoștință cu personajele, iar ele, la rândul lor, au făcut cunoștință cu alte personaje. Dar ambele volume au primit 5 stele din 5 pe Goodreads. Este seria mea preferată, mi-a plăcut foarte mult, iar recenzia o aveți aici.

Cartea cu numărul 2
Regatul Furtunilor, al doilea volum al trilogiei "Grisha" de Leigh Bardugo. Acesta este ultimul caz în care am avut de ales între două volume ale aceleiași serii. Regatul Furtunilor a fost mult mai încărcat de surprize, după părerea mea, decât primul volum, ceea ce m-a făcut să-i dau și maximul de steluțe, în detrimentul primului, care a primit doar patru stele. Aceasta este trilogia preferată, iar acest lucru mă face să fiu foarte tristă pentru că va mai apărea doar un volum. Oricum, sper ca cei de la Editura Trei să-l publice cât mai curând. Plus că aici mi-am găsit și personajul, ca să zice așa, malefic, din toate câte am întâlnit. Recenzia aici. 

*Tam-tam-tam!* pe 2014

Cartea cu numărul 1
Tess d'Urberville de Thomas Hardy. Am mai și spus-o în recenzia ei, că va fi cea mai frumoasă carte pe care am citit-o în acest an, iar acest lucru l-am precizat în vară, așa că puteam să găsesc una și mai și până acum. Dar nu a fost, nici una nu a detronat-o. Mi-a plăcut nespus de mult, poate prea mult. A fost a două, după Evadare din Lagărul 14 la care am plâns în acest an. Cel puțin finalul m-a făcut aproape să mi se înfunde nasul, la cât de mult îmi vărsasem din lacrimi. Merită să o citiți, fără să aveți vreo ezitare. Vă asigur eu că o să vă placă, dacă nu ați făcut-o până acum, bineînțeles. Recenzia minunatei cărți aici. 

* * *
Acestea sunt cele care fac parte în acest top minunat, dar din păcate, din cele 41 de cărți fac parte și câteva care nu mi-au plăcut deloc. Pe primul loc ar fi, și am fost o fraieră extraordinar de mare că m-am lăsat păcălită de Facebook, Fluturi de Irina Binder. Cea mai proastă carte pe care am citi-o în viața mea, și dacă se va mai găsi alta care să o întreacă, va fi grav. Oribilă! Am reușit, în sfârșit, să o trimit în altă parte, deoarece chiar nu avea ce căuta în biblioteca mea. Iar a doua, cu toate că nu a fost absolut deloc aproape de prima, este Oamenii eternității nu se tem niciodată de Shani Boianjiu. Cartea nu s-a comparat cu Fluturi, când a venit vorba de gramatică și de telenovela ieftină, deoarece aceasta a fost scrisă foarte bine, ci m-a dezamăgit prin faptul că descrierea transmitea altceva, iar conținutul era diferit. Din păcate nu într-un mod bun, cel puțin pentru mine. Mi-a distrus entuziasmul. Așa, a fost OK. Dar a primit doar 2 stele din 5 pe Goodreads. 

sâmbătă, 20 decembrie 2014

Subiectul discuției: Campania "Citește povești"

Am descoperit acum câteva zile pe blogul Leontinei o campanie intitulată Citește povești prin care se încearcă a readuce în rândul oamenilor ora de lectură. Poate mulți dintre oameni, cei ce nu sunt pasionați de cărți, ar spune în felul următor: de ce s-ar face o astfel de campanie, când este evident că nimeni nu are chef de povești, de trândăvit cu o carte în mână? Ei bine, nu numai că prin astfel de întrebări persoana în cauză nu se gândește și la faptul că din cărți, direct sau indirect, am ajuns să avem o pâine pe masă, să știm să vorbim, dar acum când am ajuns, cel puțin mediocrii, aruncăm la o parte acel ceva care ne-a adus măcar în stadiul ăsta. Și spun acest lucru deoarece, după părerea mea, o carte, de orice fel, din care ai de învățat câte ceva, te ia dintr-un punct și te duce într-altul. Într-unul în care îți dai seama că ai ajuns să te descurci, cât de cât, și acum când te vezi astfel, nu încerci să continui să citești. Dacă nu pentru a te forma în continuare, măcar din plăcerea ta proprie. Dar, bineînțeles că a doua variantă e ajunsă să fie aproape inexistentă din moment ce la școală elevul citește doar pentru că este obligat de către profesorul de română, goegrafie, istorie etc, iar adevărata plăcere a lecturii devine ceva de care ți s-a acrit. 

Dar mergând mai departe cu această minunată campanie, ea a fost creată de Editura All în colaborare cu agenția de publicitate NEXT Advertising și Raluca Băraru. Și-au creat chiar și un slogan intitulat Pentru o lume mai bună, citește-le copiilor povești! Mi se pare un slogan extraordinar de bun deoarece are multe semnificații, după părerea mea. Copiii, tinerii sunt viitorul țării și doar prin ei cei bătrâni care au muncit ani și ani pentru a întreține pământul patriei își vor primi adevărata răsplată; o pensie prin care își pot duce bătrânețea liniștiți. Dar hai să nu privim cititul ca pe un business, ci ca pe un ajutor pentru copii, ca pe o viitoare plăcere pentru ei, deoarece prin ceva constant se poate ajunge la un lucru care, cine știe, poate deveni un mod de viață. Să citești, în zilele noastre a devenit o povară, dar hai să ne aducem aminte cum era pe timpuri când omul văzut cu o carte în mână era considerat deștept, inteligent. Într-adevăr, viitorul sunt copiii; dar cine să-i formeze dacă nu un adult, un om care deja a fost format? Eu am deja un copil, sora mea de aproape opt ani, care încerc să o fac să-i placă lectura, și cu toate că nu știe să citească extraordinar de bine, pentru mine este un prilej să o fac să-i placă cărțile, dacă îi citesc în fiecare seară. Așa a fost și cu mine cât am fost mică, dar acum cărțile au devenit o parte din viața mea, și nu mi-aș mai putea vedea viața fără ca ele să nu facă parte din ea.

Și mai este un lucru foarte interesant la această campanie, faptul că are un Guvern, Guvernul de Poveste, unul format din personaje din povești, cum ar fi Harap-Alb, Ileana Cosânzeana (Ministrul Educației Naționale), Prâslea cel Voinic (Ministrul Finanțelor Publice), dar și alții care, după mine, cred că ar fi fost numai buni și în viața reală. Oamenii aceștia s-au străduit să facă o campanie care să vină în ajutorul celor mai mici, dar și a celor lor mai mari, care să facă din ceva obligatoriu și neplăcut, o plăcere de care, mai târziu, să devină un hobby în toată regula. Așa că noi de ce nu am putea să-i ajutăm, îndeplinind ceea ce ei își doresc de la noi: să le citim copiilor povești. Eu categoric voi face acest lucru cu surioara mea, iar singurul lucru pe care trebuie să-l mai fac împreună cu ea, înainte să ne apucăm, va fi să alegem între două cărți minunate: Peter Pan sau Aventurile lui Cepelică de Gianni Rodari. 
Cine dorește să urmărească această campanie, o poate face prin pagina lor de Facebook, adică aici, mai exact.

duminică, 14 decembrie 2014

#12 Leapșă: Problemele cititorilor

La cât de rar am ajuns să postez, mă și mir că mă mai ține cineva minte aici, în bloggosferă, așa că-i mulțumesc foarte mult Leontinei pentru leapșa pe care mi-a pasat-o și mie. Mi-a fost dor să răspund la întrebări referitoare la cărțile pe care le citesc sau îmi doresc să o fac. 

1. Ai sute de cărți care așteaptă să fie citite, cum naiba alegi dintre ele care să fie următoarea ta lectură? 
Pot spune că acesta este cel mai greu lucru pe care îmi e greu să-l fac eu, ca cititor. Dar de multe ori încerc să merg pe același sistem, ca să zic așa, pe care mi l-am creat. În primele luni de când m-am apucat mai intensiv de citit, o făceam într-un mod haotic și mă apucam de o carte pe care mi-o cumpărasem recent, iar pe celelalte le lăsam în urmă. Așa că după o perioadă mi se scăzuse interesul pentru cărțile respective, și din cauza asta m-am gândit că ar fi o pierdere pentru mine, așa că pe cele mai noi le las puțin la o parte și mă apuc de cele pe care le am de mai multă vreme. Nu știu dacă este cel mai bun lucru, dar până acum la mine a fost OK, așa că voi continua în acest mod. 

2. Ești la jumătatea unei cărți și nu-ți place. O lași baltă sau continui să citești?
Au fost cazuri în care mă enervase atât de tare o carte încât nu o mai continuasem, așa că o lăsam baltă până ce mi se mai împuținaseră din cărți, și după mă apucam din nou de ea. Dar în general când o carte nu-mi place, încerc să o parcurg chit că povestea nu prea mă atrage și nu-mi place cum a fost creată de către autor. Din fericire, cazurile cele mai urâte se întâmplă foarte rar, și a doua oară din fericire, o carte la care am ajuns la jumătate, nu-mi place și totuși o continui, se întâmplă ca până la final să se schimbe ceva la ea care să mă facă să-mi schimb oarecum părerea despre cartea respectivă. Bine, acum pot fi și influențată de autorul respectiv care, se întâmplă ca alte lecturi ale lui să-mi fi plăcut foarte mult, așa că mă chinui să o citesc în continuare. Deci, depinde.

3. Vine sfârșitul anului, iar tu ești atât de aproape, și totuși atât de departe de a-ți atinge numărul de cărți pe care ți le-ai propus că le citești anul ăsta. Mai încerci să prinzi din urmă? Și dacă da, cum?
Să o iau cu începutul. Înainte să am blogul de acum, am avut un altul, Scăpărând printre degete. Pe cel dintâi nu prea îmi dădeam interesul să postez, deoarece nu prea îmi găseam subiecte, așa că, într-un final, am renunțat la el, până în februarie anul acesta, când am creat Padeniye. Blogul respectiv nu prea m-a făcut să-mi doresc să citesc un anumit număr de cărți într-un an, până ce mi-am făcut cont în aprilie, pe Goodreads și am desoperit Reading challenge, care m-a influențat, într-un fel, să citesc mai mult. Anul acesta mi-am propus să citesc 50 de cărți, dar am reușit până acum doar 38, și potrivit spuselor celor de la Goodreads, sunt în urmă cu nouă cărți pentru a ajunge la zi. Să fiu sinceră, la început îmi doream foarte mult să ating acel număr, dar de ceva vreme nu prea mă mai sinchisesc să o fac. Am ajuns la concluzia că nu aș face-o din plăcere, ci forțată, plus că, să citesc 12 cărți în două săptămâni și câteva zile, ținând cont că mai am două teze de dat săptămâna viitoare, mi se pare foarte greu. 

4. Coperțile unei cărți care-ți place nu se potrivesc. Cum reacționezi? 
Există anumite cărți care mi-au plăcut extraordinar de mult, încât îmi e destul de greu să mă obișnuiesc cu ideea că nu sunt în totalitate perfecte din cauza coperții/copertei respective. Iar faptul că de multe ori ceea ce este pe copertă nu se potrivește absolut deloc cu ceea ce se află înăuntru, mi se pare un lucru jignitor adus poveștii. Eu așa văd acest lucru. Dar mi-a plăcut foarte mult ce-a spus o utilizatoare, așa că-i dau dreptate Sarei în tot ce-a spus.


Și cu toate că nu o contrazic absolut deloc, nu pot să nu mă gândesc că ar fi fost mai bine să fi fost neagră coperta, decât să aibă cine știe ce imagine oribilă, absolut nepotrivită.

5. Toată lumea iubește o carte care ție nu-ți place. Cu cine totuși împărtășești opinii asemănătoare?
Din păcate, în cazul meu nu prea am cu cine împărtășii astfel de opinii, deoarece nu prea am prieteni care citesc, așa că mă limitez doar la cei din bloggosferă. 

6. Citești o carte și ești aproape de a plânge în public. Ce faci? 
Voi plânge. Nu o să-mi pierd eu bunătate de lacrimi, care se vor usca, pentru că se vor uita nu știu ce persoane la mine și mă vor considera vreo nebună care a ajuns să-și ude ochii pentru o ficțiune. No way! Nu plâng mere la o carte emoționantă, chit că sunt o persoană mai sensibilă când vine vorba de astfel de ocazii, dar atunci când se ivește una, voi profita de ea la maxim. Emoțiile adevărate se construiesc din lucruri mărunte, din ceva care îți dă acel ceva puternic, te distruge emoțional pe dinăuntru. Plus că, cine știe, poate vor exista oameni care vor fi influențați de lacrimile mele, și vor ajunge să citească și ei cartea respectivă, și poate se vor afla în aceeași situație ca mine.

7. Ultima carte din seria care-ți place tocmai a apărut, însă nu mai ții minte nimic din volumele anterioare. Recitești volumele? Sari peste ultima carte? Cauți rezumate? Plângi în frustrare???
Există un caz, o trilogie, mai exact, care a fost publicată la Editura Leda, și care nici până în ziua de astăzi nu au publicat ultimul volum din acea trilogie. Este vorba de Eve de Anna Carey, o poveste care mie mi-a plăcut nespus de mult, și din cauza faptului că au trecut doi ani de când a fost publicat al doilea volum, Sacrificiul, am cam uitat din detaliile din cele două. Editura Leda, prin această trilogie, a reușit să mă dezamăgească extraordinar de mult, dând dovadă de neseriozitate, abandonând serii, în prostie. Dar dacă s-ar întâmpla – prin nu știu ce minune – să publice și ultimul volum, m-aș reapuca să le citesc pe cele două. 

8. Nu vrei ca nimeni, NIMENI, să-ți împrumute cărțile. Cum le spui oamenilor, politicos "nu", atunci când te întreabă? 
Nu sunt genul care să nu împrumute o carte atunci când cineva își dorește să o citească, iar eu o am în bibliotecă. Dar nici nu accept să împrumut oricui, deoarece nu prea mă încred în oricine. Dar, oricum, eu neavând prieteni care să citească, să se plimbe din propria lor inițiativă printr-o librărie sau bibliotecă, nu mi s-a întâmplat să fiu întrebată foarte des despre împrumutarea unei anumite cărți. Plus că, de la un timp, nu prea mai citesc tot ce înseamnă romance,  ci mă axez și pe alte categorii, astfel că biblioteca mea nu prea mai abundă de așa ceva. Iar colegele mele nu sunt atrase de altfel de genuri. 

9. Ai început și ai lăsat baltă cinci cărți luna trecută. Cum treci peste sentimentul enervant de neputință când vine vorba de citit?
Dacă mi s-a întâmplat vreodată să am cinci cărți începute, lăsându-le pe toate baltă, cred că în primă fază aș reacționa destul de urât, și aș fi puțin nervoasă, deoarece nu aș ști pe care să o încep mai întâi. Dar cred că voi încerca mai întâi să recitesc descrierile lor de pe spate, ca să-mi mai aduc puțin aminte de conținut, iar după le voi înșira pe toate cinci una lângă alta, și mă voi gândi care m-a atras cel mai mult. Așa că mă voi reapuca de aceea, și tot așa, până ajung la ultima. Dar sper să nu mi se întâmple niciodată așa ceva.

10. Sunt atât de multe cărți care apar în această perioadă și abia aștepți să le citești! Cât de multe dintre ele chiar îți cumperi?
Aici depinde și cât de scumpă este o anumită carte, deoarece dacă va costa prea mult, o voi lăsa o perioadă la o parte, așa că poate voi putea să-mi cumpăr de banii respectivi mai multe cărți care se află pe lista mea. Dar niciodată nu se va întâmpla să-mi cumpăr chiar toate cărțile pe care mi le doresc, fiindcă ele tot vor apărea, iar interesul meu pentru cele noi va fi pe primul loc, astfel că voi uita de cele mai vechi. Într-adevăr, este un aspect foarte urât să nu-ți poți cumpăra toate cărțile pe care ți le dorești, dar, ca să fac o mică glumă, nu-mi vor încăpea în toată biblioteca, așa că mai bine nu le mai cumpăr. Ha-ha!

11. După ce ți-ai cumpărat toate cărțile pe care abia așteptai să le citești, cât timp va mai trece până chiar vei începe să le citești?
La fel, depinde de cât de mult m-a atras acea carte. Se întâmplă să cumpăr cărți care m-au făcut curioasă prin recenziile pozitive pe care le-am citit pe anumite blogguri, dar și cele pe care le-am descoperit de una singură, iar descrierile m-au atras. Prima dacă le voi citi pe cele din a doua categorie, deoarece sunt total necunoscute pentru mine, astfel ghidându-mă doar pe baza acelei descrieri, decât cele descoperite prin recenzii care îmi dezvăluie puțin mai mult din acea carte. Prin părerile altora îmi cam dau seama, oarecum, ce se întâmplă în carte, așa că le las mai la urmă, poate mai uit din acele recenzii și devin mai puțin cunoscute. 

* * *
Dăruiesc această leapșă tuturor care nu au făcut-o până acum și își doresc să o facă. 

sâmbătă, 13 decembrie 2014

"Regatul Furtunilor" (Grisha #2) de Leigh Bardugo

Descrierea: "Întunecatul", conducătorul Grishei, a supraviețuit bătăliei din Falia Umbrei și reapare cu o putere înzecită și un plan diabolic. Cu ajutorul lui Sturmhond, un corsar faimos, Alina Starkov se întoarce în țara pe care a părăsit-o, hotărâtă să lupte cu forțele ce amenință Ravka. Dar pe măsură ce puterea ei crește, se vede prinsă tot mai mult în jocul de magie interzisă al Întunecatului, ce o îndepărtează de Mal. Alina trebuie să aleagă între țara ei, puterea pe care o are și dragostea pentru Mal altfel riscă să piardă totul în fața asaltului iminent.

Recenzia: Trebuia de foarte multă vreme să scriu această recenzie, deoarece cartea am terminat-o acum trei săptămâni, dar atunci când aveam timp liber, uitam complet și de acest lucru și mă luam cu altele. Ce înseamnă să nu mai știi cum să îți organizezi timpul liber! Nasol. Și, din păcate, această întârziere atât de mare m-a făcut să mai uit și din detaliile mai amănunțite ale cărții, care, sunt sigură, erau destul de importante. Așa că nu știu cât de bine îmi va ieși această recenzie, comparativă cu cea de la primul volum. Sunt destul de supărată pe mine pentru acest lucru, și dacă nu aș fi atât de disperată să mă apuc de muntele uriaș de cărți neîncepute, și dacă nu aș fi fost atât de presată și cu școala, aș fi recitit-o doar ca să îmi mai aduc aminte acele părți. 

Dar trecând peste, pot spune că Regatul Furtunilor mi-a plăcut mult mai mult decât Regatul Umbrelor, deoarece a existat mai multă acțiune și momente de tensiune în cel de-al doilea. Plus că au fost unele fragmente în care autoarea a reușit să mă surprindă într-un mod care m-a lăsat, efectiv, perplexă. În acele clipe nu puteam să mai continui să citesc decât după ce stăteam că cuget ceea ce tocmai aflasem, iar la sfârșit, când mă reapucasem din nou să citesc, eram foarte entuziasmată să văd cum se va desfășura povestea Alinei după aflarea acelor noutăți. Nu cred că vă puteți imagina cât de fericită eram când am văzut că acest volum era cu mult mai lung decât primul. Cum descrierea volumului dezvăluie supraviețuirea Întunecatului, nu va exista vreun spoiler dacă spun că mă bucur atât de mult că a rămas printre personaje, dar și lângă mine, he-he. Spun acest lucru deoarece nu știu dacă vă mai amintiți din recenzia de la Regatul Umbrelor, dar Întunecatul este personajul meu preferat până în momentul de față, și nu cred că va reuși un altul să-l dea jos de pe tron până la finalul trilogiei. Chiar dacă am început să fiu mai atentă și în privința lui Sturmhond, care ascunde un secret foarte interesant, încă nu sunt pe deplin convinsă de el, așa că o să aștept să văd ce va mai face în continuare acest nou personaj. Dar revenind la Întunecatul, așa cum menționează și descrierea, după ieșirea din Falia Umbrei a devenit mult mai puternic, cu o minte foarte diferită de cum o avea în primul volum. Iar acest lucru nu m-a făcut decăt să-l îndrăgesc și mai mult, și referitor la poza din dreapta, aceasta a fost singura în care arată cel mai aproape de cum mi-l imaginez eu, foarte creepy, dar totodată blând, un om împins de o forță malefică, care face toate aceste lucruri oribile fără voia lui. Cel puțin eu așa am impresia că se întâmplă de fapt cu el, iar această concluzie a fost făcută cu ajutorul unor aspecte destul de evidente. Întrebări despre el sunt foarte multe, dar cred că cea mai mare curiozitate pe care o am în legătură cu Întunecatul este numele lui adevărat, pentru că este evident că nu așa îl cheamă, de fapt. În comparație cu alte întrebări pe care le am în legătură cu el, aceasta este ceva infim, care nu prea ar trebui, neapărat, să mă preocupe atât de mult, dar chiar sunt foarte curioasă. 

Referitor la Alina, deoarece trebuie să spun și câte ceva despre ea – după mine aș sta să povestesc despre Întunecatul până ce m-ar durea buricele degetelor de la atâta tastat și nu aș mai avea cuvinte pentru el, dar cred că nu mă voi lăsa și voi face o postare dedicată lui. Ha-ha! Poate va părea ceva stupid, dar mi s-a părut un personaj fascinant, și aici nu mă refer la faptul că este unul masculin și ar trebui să mă atragă, să zicem. Nu, este vorba de altceva, de întunericul din el. Îmi plac la nebunie astfel de personaje, reci, care-ți zâmbesc fără plăcere, ci doar pentru a te face să te simți și mai înghesuit, mai inferior, dar nu prin ceea ce nu ai ca parte materială. Și iarăși nu m-am putu abține, dar să continui ce trebuia să fac de la bun început, să vorbesc despre Alina. Ca personaj singur, independent – fără implicarea lui Mal, ce este partea care o completează emoțional –, a evoluat foarte mult din primul volum. Era și de așteptat, într-un fel, deoarece acolo încerca să se obișnuiască cu ceea ce era înzestrată, iar aici deja acceptase faptul că nu mai era un simplu cartograf, ci avea un destin mult mai important. Mi-a plăcut mult mai mult de ea aici, a devenit mult mai sigură pe ea și pe ceea ce știa că era în stare să facă, dar a avut unele momente în care mă cam enerva prin deciziile pe care le lua. Impresia mea legată de cuplul Alina și Mal nu s-a schimbat față de primul volum, iar faptul că nu ar mai fi împreună nu prea m-ar afecta în vreun fel, spre deosebire de alte cărți în care despărțirea de două personaje de sex opus, m-ar fi întristat într-un fel. Nu știu, dar eu nu-i văd bine împreună, și chit că se știu de mici și au trăit împreună, ambii cunoscându-l pe celălalt într-o proporție mai mare față de alte personaj, tot nu mi-a întors părerea în partea cealaltă. Pot spune că sunt printre puținele cupluri care nu m-ar deranja dacă s-ar despărți, și știu că voi părea într-un fel rea sau insensibilă, dar este părerea mea, așa că îmi asum toate înjurăturile din partea voastră. 

Un alt lucru care am mai apreciat la Alina a fost faptul că prin puterea ce o avea, acum, în ea, a împins-o spre alte responsabilități pe care și le-a asumat fără a fi influențată de cineva, să fie presată să o facă. Nu voi dezvălui decizia pe care a luat-o eroina noastră, dar dacă ați citit primul volum și încă nu ați făcut-o cu al doilea, am bănuiala că vă va surprinde și pe voi ceea ce a devenit, după ce-l veți parcurge. Bineînțeles, dacă o să vă dați seama la ce mă refer, deoarece a luat câteva decizii care s-ar putea să facă să credeți că mă refer la cea pe care v-a atras pe voi. 

Volumul, în general, a evoluat frumos, a avut cam de toate, răsturnări de situație, alte întrebări fără răspuns, personaje noi care apăreau pe neașteptate, și o uriașă curiozitate – în cazul meu, cel puțin – legată de ultimul volum. Și legat de acest lucru, sunt foarte tristă că autoarea a scris doar o trilogie, în loc de mai multe volume. Spun cu toată sinceritatea mea că ar fi fost printre singurele serii pe care le-aș fi cumpărat în continuare, chit că, să zicem, un anumit volum m-ar fi dezamăgit într-atât de mult încât să mă oprească din achiziționarea celorlaltor. Dar sper totuși ca cei de la Editura Trei să reușească să publece și ultimul volum cât mai repede, deoarece sfârșitul acestuia m-a lăsat în aer, plus că nu mi-a plăcut cum s-a terminat. Dar nu e o noutate pentru mine, deoarece, în general, sfârșiturile primelor volume nu prea mă încântă. Oricum, țin minte că spusesem în recenzia primului volum faptul ă voi aștepta să-l citesc pe al doilea ca să văd dacă această trilogie va ajunge pe lista preferatelor mele. Așa că, ei bine, da, a devenit una dintre trilogiile mele preferate, iar faptul că multe aspecte au legătură cu Rusia, țara mea preferată, nu face decât să mă încânte și mai mult. 

Și cum sunt ferm convinsă că am uitat multe lucruri pe care ar fi trebuit să le fi adăugat în recenzie, deoarece mi se pare destul de sărăcăcioasă, așa că îmi cer scuze dacă am lungit-o prea mult cu lucruri, să zicem, plictisitoare. Spun așa fiindcă observ că am vorbim destul de mult numai despre Întunecatul, dar am vrut să umplu spațiile pe care le-am uitat, ca recenzia să fie mai lungă. Și nu găseam un alt motiv decât să povesteasc despre un personaj pe care-l admir foarte mult. Nu cred că este un motiv foarte bun, dar trebuia să spun de ce am făcut-o. 

vineri, 5 decembrie 2014

Subiectul discuției: Cuvinte în imagini


We don't need a real life, right? Books are real life for readers, because in these special stories we discovered... 

*

Pentru că am găsit această imagine, care mi-a plăcut mult, de altfel, nu m-am putut abține să nu-mi doresc să deschid o discuție, împreună cu voi, cei care mă urmăriți. Mi-ar plăcea să știu ce-ați descoperit voi în povești, în cărți. Pentru că, presupun, nu toți am găsit același lucruri în ele, acel ceva care să ne facă să continuăm să vedem ce fel de sentimente ne apasă atunci când parcurgem filele unei astfel de vieți creată din cuvinte. 

sâmbătă, 29 noiembrie 2014

Gaudeamus 2014


                                Am revenit și eu cu o postare nouă după o lună de absență, îmi cer mii de scuze, dar îmi e foarte greu să mă împart cu școala și cu cititul. Iar să mai scriu și pe blog, timpul liber a devenit aproape inexistent. Cu acest prilej vreau să-mi cer scuze persoanelor pe care le urmăresc, că nu am mai trecut de multă vreme pe paginile lor, dar și celor care îmi urmăresc mie blogul. O să încerc să-mi modelez altfel programul, acum că vine vacanța de iarnă, și îmi permit să-mi iau mai mult timp pe care să-l folosesc cum îmi doresc eu.

Dar revenind la subiectul principal al acestei postări. Având în vedere că Târgul de carte Gaudeamus s-a terminat acum o săptămână, și cum eu am dat o raită pe acolo fără a pleca cu mâna goală, m-am gândit să fac și eu, într-un final, o postare legată de acest eveniment și de cărțile pe care am reușit să mi le achiziționez. În primul și în primul rând, cei care nu pot sta nici măcar o săptămână fără a-și cumpăra o carte – în ciuda faptului că au adunat în biblioteca personală o sumedenie de cărți care așteaptă a fi citite , își pot imagina cât de mult am așteptat eu acest târg. Cu toate că nu prea am reușit să-mi îndeplinesc obiectivul, și anume să nu-mi mai cumpăr nimic până ce biblioteca mea nu se va mai împuțina cu cărți necitite, tot am reușit, pe ici pe colo, să-mi mai cumpăr câte ceva. Dar acest târg îl aștept de când s-a încheiat Bookfestul, și anume de pe la începutul verii. Deci, vă dați seama ce perioadă lungă este între cele două evenimente!

Eu am ajuns la Gaudeamus sâmbătă, și cu toate că mă așteptam să văd multă lume la târg, nu credeam că va fi chiar atât de multă înghesuială, încât să nu ajung să pot trece pe la toate editurile la care mi-am dorit să merg. Singurele la care am ajuns – într-un final – au fost cele la care cărțile lor au fost pe lista mea principală, și anume Editura Trei, Nemira, Herg Benet și Tritonic, de la cea din urmă am plecat ușor tristă deoarece nu am reușit să-mi cumpăr cartea dorită. Cel puțin până să ajung la Editura Herg Benet mi-a luat cel mai mult, deoarece se afla și la etaj, și cum era îmbulzeală, m-a derutat ușor drumul. Cum am spus mai sus, Editura Tritonic m-a făcut să plec de la standul lor ușor dezamăgită, deoarece eu am ajuns la ei cu gândul de a-mi lua Îngeri de gheață, al treilea volum al seriei "Dincolo de moarte" de Adina Speteanu, iar acolo nu mai era. Și cum am uitat să o întreb pe fata de acolo dacă ziua următoare vor mai aduce de la editură, le-am trimis un mesaj pe pagina lor imediat cum am ajuns acasă, dar nu mi-au răspuns. Nici măcar până în ziua de azi. Eu aș fi fost dispusă să fi mers din nou duminică la târg ca să o cumpăr, dacă îmi răspundeau la mesaj, dar cum nu au făcut-o, astfel neștiind dacă vor mai exista sau nu exemplare, nu m-am mai dus. Îmi doream foarte, foarte mult acea carte, poate mai mult decât unele pe care le-am cumpărat de la Gaudeamus, deoarce, în primul rând seria îmi este foarte dragă, și în al doilea rând, în librării se găsește foarte greu. 

Mai jos am făcut lista cărților pe care mi le-am cumpărat și de care sunt foarte fericită, mai ales că fiecare copertă parcă a avut un contrast foarte frumos cu celelalte. Eu până să ajung acasă și să mi le așez frumos una peste alta, nu mi-am dat seama de acest lucru. M-a făcut să zâmbesc și mai mult când am observat cât de bine dădeau toate. Mergând mai departe, voi povesti câte ceva despre fiecare în ordinea în care apar în imagine, și mai exact de jos în sus. Așa cum voi face, probabil, la fiecare teanc pe care îl voi crea de la târgurile de carte, cu ajutorul, bineînțeles, al cărților.

                                * * *
1. Regatul Furtunilor, al doilea volum al trilogiei "Grisha" de Leigh Bardugo. Ei bine, această carte am așteptat-o de când am reușit să termin primul volum. Mi-a plăcut atât de mult, încât cu greu am rezistat ispitei de a nu-l cumpăra pe acesta imediat cum a apărut. Și bine am făcut, totuși, deoarece Editura Trei mi-a făcut o mare surpriză când a scăzut-o din preț cam cu o sută și ceva de mii, dacă nu mă înșel. Oricum, a fost prima pe care am citit-o din cele pe care mi le-am cumpărat, am terminat-o luni, și sper ca mâine, sau cel târziu luni, să-i fac o recenzie. De-abia aștept să-mi exprim părerea, deoarece mi-a plăcut la nebunie.


2. Războiul pulberii negre, al treilea volum al seriei "Temeraire" de Naomi Novik. Pentru cei care mi-au urmărit blogul de la început, sunt sigură că nu mai este nimic nou când spun că este seria mea preferată, și sunt atât de entuziasmată că am pus, în sfârșit, mâna și pe ultimul volum publicat de cei de la Nemira, încât nu vă pot explica în cuvinte cât de mult mă bucur. Pentru utilizatorii care încă nu sunt pe deplin convinși, sau sunt curioși de această serie, la recenzii am cele două păreri ale mele cu privire la celelalte două volume. Și AICI am pus o mică prezentare a minunatei serii cu dragoni. Sper ca cei de la Nemira să se gândească să publice și celălalt volum, deoarece acesta a apărut la ei în 2013, și ar cam fi cazul să mai vină cu unul. Oricum, cred că până vor reuși să publice toate cele nouă volume, voi mai avea de așteptat o perioadă destul de lungă.

3. Rezervația unicornilor, al treilea volum al trilogiei "Sânge satanic" de Cristina Nemerovschi. Aceasta este a doua și ultima carte pe care am citit-o din cele cumpărate, deoarece eram foarte curioasă să descopăr cum se va încheia povestea lui M. Mi-a plăcut mult finalul, și cu toate că spusesem eu într-o postare faptul că M. e dat dracului de șmecher ce e – nu că nu ar fi fost și în acest volum –, dar aici mi-a atras mai mult atenția A. Mi-a plăcut atât de mult de el, încât de multe ori îmi doream cu disperare să văd cum ar arăta el dacă nu ar fi un personaj fictiv. Pentru mine, el a ieșit cel mai mult în evidență în Rezervația unicornilor, și pot să spun că este personajul meu preferat din toată trilogia. 

4. Păpușile de Christina Nemerovschi. Acesta este ultimul volum publicat de către autoare, și cum personajele din "Sânge satanic" mi s-au părut cum nu se poate mai potrivite ca să descrie prin gândurile lor România în care trăim, nu mă îndoiesc că aceste păpuși nu vor face același lucru. Pe lângă povestea ce se ascunde în spatele lor. Poate vor săpa chiar și mai adânc, iar acest lucru mă face să-mi doresc să mă apuc cât mai repede de ea, și să-i fac și recenzia, deoarece dacă nu am reușit să o fac la "Sânge satanic", la aceasta și la următoarele pe care mi le voi cumpăra, cu siguranță vor exista aici. Plus că din câte mi-a fost relatat din descriere, cele două personaje vor reuși să mă ademenească într-o lume în care ceea ce-și doresc ele este cu mult mai greu de îndeplinit, atât cât țara în care se află este cu o sută de ani în urmă ca mentalitate. O provocare pe care Cristina Nemerovschi ne-a pus-o în față tuturor celor care știu cum ar trebui să gândească un om modern, ce trece peste barierele de gândire atât de învechite, pe care încearcă să ni le îndese în gât societatea bolnavă în care trăim.

5. Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes de Cristina Nemerovschi. Am reușit să-mi iau trei cărți de această autoare, una mai diferită decât alta, dar și asemănătoare într-un alt mod, iar eu de-abia acum mi-am dat seama de faptul că acestea ascund în fiecare un subiect legat de ironie, realitate și viață. Anghelescu se încadrează într-o categorie pe care nu toți știu să o privească ca atare, ademenind prin coperta ingenioasă să privești tot sarcasmul și pamfletul ce se ascunde sub o mască de gaze. Niște gaze ce te-ar putea ameți după ce Anghelescu și-a ars-o o lună ca scriitor de succes. M-am gândit să o citesc în perioada sărbătorilor, și am ajuns la concluzia că numai atunci o pot savura cum trebuie, deoarece o doză bună de umor o primești numai atunci când știi să o savurezi. Adică în liniște, nedarajat de nimeni. 

6. Abonatul nu poate fi contactat de Cristina Andrei. Ei bine, pot spune că această carte este singura despre care nu am avut nimic cunoscut. Iar aici mă refer la faptul că nu știam nimic de dinainte despre ea, ci a fost pur și simplu ceva ce nu a fost plănuit de acasă. Nu am dat mult pe ea, decât douăzeci de lei, și pot spune că are ceva pagini, aproape patru sute. De ar fi să mă dezamăgească, ceea ce mă cam îndoiesc din moment ce este apărută la Nemira, iar această editură este printre preferatele mele, nu m-ar afecta foarte mult. Dar sper, totuși, să nu o facă. Iar din ce am reușit să observ din ușoarele răsfoiri, nu ar prea avea șanse să o facă.

7. furtună pe windhaven de George R. R. Martin și Lisa Tuttle. Da, altceva decât "Urzeala tronurilor" scris de Martin. Sinceră să fiu, când am văzut pentru prima oară cartea în Cora, m-a atras foarte mult imaginea de pe copertă, acea fată cu aripi, decât faptul că este scrisă de acesta. Dacă mă credeți, nici măcar nu am observat în primă fază că este scrisă de el, cu toate că numele lui este uriaș pe copertă, față de cel pe care-l poartă cartea. Dar cum îmi place stilul lui, sunt sigură că mă va atrage și cartea în sine.

* * *
Acestea ar fi cam toate cărțile pe care mi le-am cumpărat de la Gaudeamus, un număr destul de frumușel, și cu toate că mai am o mulțime încă necitite, sper să reușesc să le lecturez pe majoritatea cât de curând. Cu toate că sunt ocupată cu școala până peste cap.

Și ca să închei cu Cristina Nemerovschi, deoarece de la ea am cumpărat cele mai multe cărți, se pare că scriitoarea a reușit să mă facă să-mi creez un tablou în care păpușile privesc așezate pe unicornii din rezervația lui M., cum Anghelescu și-a ars-o o lună ca scriitor de succes. Și poate chiar și mai mult.

duminică, 26 octombrie 2014

#11 Leapșă: Ice Cream Book Tag

Da, ei bine, după o absență de mai bine de o săptămână, am revenit cu o postare, doar că nu este vorba de o recenzie (cu toate că mi-aș fi dorit, doar că nu am mai terminat nimic care să merite să i se facă una), ci cu o leapșă. Aș vrea să-i mulțumesc Leontinei care se gândește mereu și la mine când vine vorba de a da tag. 


Regulile lepșei:
1. Încorporați imaginea lepșei în postarea voastră.
2. Reveniți pe blog și, într-un comentariu la această postare, lăsați-mi link-ul cu postarea completă. Aici.
3. Dați tag-ul mai departe!

1. Înghețată cu aromă de unt de arahide: O serie pe care vrei să o citești de mult timp, dar nu crezi că o vei face.
Am pus ochii de la un timp pe seria Tronul de cleștar de Sarah J. Maas. Mi se pare că are un subiect care pe mine mă atrage foarte mult, dar cu toate astea nu cred că voi ajunge să o citesc. Cel puțin nu cred că într-un viitor apropiat, deoarece sunt destul de scumpe, și nu am bază că se vor ieftini foarte curând. 

2. Înghețată cu aromă de ciocolată: O carte pe care poți să o citești la nesfârșit/de foarte multe ori. 
Eu nu prea recitesc cărțile pe care le am în bibliotecă, ci doar unele fragmente care mi-au plăcut mie nespus de mult, dar și alea foarte rar. 

3. Înghețată cu aromă de fistic: O carte cu o copertă verde. 
Am ales Mare Tranquilitatis de Katja Millay, iar motivul pentru care am ales să pun și partea din spate a copertei este că are mai mult verde, evident. Nu știu dacă până la urmă culoarea de la numele cărții este verde sau un turcoaz, dar se văd niște nuanțe pe lentilele ochelarilor. Plus că mă scapă coperta din spate. Și, apropo, e printre preferatele mele!


4. Înghețată cu aromă de căpșuni: O carte foarte romantică, nu intensă, ci drăguță.
Adevărul este că, cu toate că citesc cărți romantice, și-mi plac foarte mult, ceea ce lecturez eu nu prea e drăguț când vine vorba de romantism. Ci mai mult intens și senzual, ha-ha! Dar stând și gândindu-mă, mi-am adus aminte de una dintre cărțile pe care le-am citit în generală, acum patru sau cinci ani mai exact, și era vorba de Ultimul cântec de Nicholas Sparks, și țin minte că am făcut-o mai mult pentru că apăreau Miley Cyrus și Liam Hemsworth în film. Îmi plăceau foarte mult cum le stătea ca un cuplu. Cu toate că nu sunt eu fană a lui Miley, dar a lui sunt, cel puțin de când cu Jocurile foamei. 

5. Înghețată cu aromă de lămâie: O carte cu un sfârșit acrișor.
Pe moment chiar nu-mi poate trece nici una prin cap, dar știu că ar fi una sau două. Bine, acum stau și mă gândesc cât de acrișoară este lămâia aia. Ha-ha!

6. O carte de copii care-ți place: O carte de copii care-ți place.
Vai, cum pot să nu o pun eu pe Heidi aici? Am citit-o cât am fost mai mititică, și pot spune că a fost printre singurele care-mi plăceau atunci când aveam vreo nouă sau zece ani. Și filmul și cartea le iubesc la fel de mult, și știu că am și plâns la unele părți, deoarece nu mi se părea deloc corect prin tot ceea ce trăcea biata de Heidi.

7. Înghețată cu aromă de vanilie: Cartea clasică favorită.
Din vara asta (și cred că am zăpăcit multă lume cu această carte) pot spune că am o carte favorită în 2014. Și aici este vorba, da, Tess d'Uberville de minunatul Thomas Hardy. Și pentru cine vrea să vadă cât de exaltată am fost după ce am citit-o, sau dorește pur și simplu o părere, aveți recenzia.

* * *

Leapșa nu prea am cui să o mai dau din moment ce, sunt sigură, ați luat-o toți deja. Dar cine este mai întârziat (așa ca mine), și o vede aici, este bine-venit să o ia cu cea mai mare plăcere.

duminică, 12 octombrie 2014

Andreea's new books - #6

Nu am reușit să postez la sfârșitul lunii noile cărți pe care le am în bibliotecă, dar cum astăzi am avut bucuria să primesc câteva cărți de la tatăl meu, am spus că e ocazia perfectă. S-au adunat câteva, dar sper să apuc să le citesc pe toate. Și vă rog să scuzați claritatea imaginilor.

 Nu pot spune că mi le doream pe acestea patru, dar au avut un preț extraordinar de bun atunci când le-am văzut în magazin. Mai că nu-mi venea să cred că e adevărat, deoarece eu nu am dat în viața mea 4 lei pe o singură carte. Și chiar dacă scria pe spate faptul că sunt reduse, tot nu m-am convins până nu am verificat la un aparat din acela amplasat prin magazin, și până nu am întrebat-o și pe casieră. Am fost foarte, foarte fericită în ziua aceea. Și ca să vă lămuresc în legătură cu identitatea cărților – deoarece e cam imposibil să vă dați seama din imagine –, este vorba despre: Ultrasentimente, Mieii primi, Fântâna somnambulă de Adrian Păunescu, Adela de Garabet Ibrăileanu, Rusoaica de Gib I. Mihăiescu și Dulce ca mierea e glonțul patriei de Petru Popescu. Aceste patru cărți fac parte din colecția Biblioteca pentru toți de la Jurnalul Național. Cea din urmă carte am început-o, și mi-a plăcut ce am găsit până acum în ea până acum, doar că am fost nevoită să o pun pe pauză din cauza faptului că e mai complexă din punctul de vedere al modului autorului de-a scrie. Și am nevoie de timp pentru ea.


De veghe în lanul de secară de J.D. Salinger nu mi s-a părut o carte foarte "uau". De fapt, nu m-a impresionat în vreun fel anume. Auzisem multe despre ea, lucruri care m-au făcut să cred, înainte să mă apuc să o citesc, că va fi o lectură diferită. Dar nu a fost așa, poate s-a întâmplat în cazul generației rebele din perioada aceea. I-am dat doar 3 stele din 5 pe Goodreads. A fost ceva lejer, ușor de citit, dar nimic diferit și special. 




De cartea asta am aflat Vineri, atunci când a adus tata programul Tv și am văzut pe spate minunea care m-a lăsat fără grai. Regele de fier este primul volum al seriei Regii blestemați a autorului francez Maurice Druon. Această serie va apărea în fiecare Joi cu ziarul Libertatea. Nu vreau să fiu rea, dar pot spune că ceea ce m-a atras cel mai mult la această serie a fost faptul că se menționează faptul că George R.R. Martin s-a inspirat din această serie ca să facă Cântec de gheață și foc. Autorul menționează și faptul că romanele lui Druon sunt Urzeala tronurilor în original. Și cu toate astea ar putea să nu-mi placă atât de mult cât îmi plac cele scrise de Martin, așa că până nu mă apuc de primul volum, nu mai spun nimic. Dar din câte am citit pe spate, nu cred că va ajunge să mă dezamăgească într-atât de mult încât să ajung să o arunc pe fereastră. Mai ales când au niște coperți atât de frumoase. 

Ultimele trei, mai exact Bulgări de fericire de Cristian-Gabriel Carîb, Însemnările unui nebun. Nasul. Mantaua de N.V. Gogol, Iubire de Toni Morrison, le-am primit de la tatăl meu. Sunt foarte, foarte fericită pentru aceste cărți deoarece prima nu numai că este diferită de ceea ce am în bibliotecă, fiind foarte mare, are și niște mici ilustrații în ea. A doua am răsfoit-o puțin și mi-am cam făcut o idee despre ce este vorba în ea, iar ultima, Iubire, pot spune că îmi este rușine că nu am auzit nimic despre autoare – deoarece, da, este o femeie. O femeie care a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură, prima de culoare. Sunt tare curioasă să intru în lumea acestei cărți; e o carte romantică, iar mie îmi place romantismul. 

* * *
Cam atât am avut de spus, sper că voi vă împăcați bine cu școala, și aici mă refer că nu sunteți în război cu ea. Vă doresc o săptămână frumoasă și să o parcurgeți cu ușurință.

marți, 7 octombrie 2014

Subiectul discuției: Penny Dreadful (serial)

Îmi cer mii de scuze pentru faptul că am lipsit atât de pe blog, dar pur și simplu nu am timp să mai citesc, și cum acestă pagină se axează în principiu pe cărți, dispariția mea de aici s-a cam văzut. Sunt de-abia la început cu școala și deja nu-mi mai încap în teme și în atestatul ăla afurisit pe care trebuie să-l dau. Mă enervează că o parte din mine nu ar vrea să-l dea, din moment ce nu vreau să merg mai departe cu profilul meu, dar cealaltă ar cam vrea, deoarece specializarea mea nu ar însemna nimic doar cu diploma de absolvire. Și asta m-ar face să mă gândesc la faptul că am trecut prin liceu degeaba. Mă mișc cam greu cu lectura, singurele locuri unde mai pot citi sunt în pauzele de la școală, și câteva zeci de minute acasă. De-asta și Încleștarea regilor de George R.R.Martin a ajuns doar la 100 și ceva de pagini, și deja am început-o de câteva zile bune, iar volumul doi are 1000 și ceva.  
În fine, să trec la adevăratul subiect al acestei postări, și mai exact un serial pe care l-am descoperit acum câteva minute și care deja îmi place nespus de mult ceea ce-am găsit. Da, știu că am spus într-o postare că nu voi urmări decât trei seriale în acest an – sper să reușesc să le vizionez și pe alea – (White collar, Sons of Anarchy și Game of Thrones), dar dacă nu-l voi începe pe acesta, – nu-mi vine să cred că încă nu am auzit de el, cu toate că are deja un sezon încheiat!  măcar să știți voi de el. În caz că nu ați auzit încă.


Doamne, deci pe lângă faptul că trailerul mi se pare super genial, toate chestiile alea ciudate care apar pe acolo, dar și creaturile alea bestiale, ceea ce mi-a mai plăcut a fost distribuția aleasă. Bine, de acolo cunosc doar trei actori, și mai exact pe Eva Green – tipa asta mi se pare bestială și ușor înfricoșătoare –, pe Josh Hartnett – care a jucat în Pearl Harbor, filmul meu preferat –, și pe Timothy Dalton, pe care-l știu din Cleopatra, unde l-a jucat pe Cezar. În rest, totul mi se pare mister total, dar ideea întregului serial mi se pare super tare și interesantă. Și chiar dacă are niște urme vrăjitorești pe acolo, eu încă nu mă împat foarte bine cu magia, faptul că e horror, l-a scos. 

Nu știu ce să fac, îmi este foarte greu, deoarece chiar vreau să-l încep, din moment ce are doar opt episoade primul sezon, iar al doilea ar apărea prin mai-iunie, anul viitor. Adică, nu ar fi cine știe ce din moment ce l-aș termina repede, plus că intervalul de timp dintre primul și al doilea este lung, nu ar trebui să-l continui imediat. Dar îmi e că tot încep atâtea, și ajung să nu mai sfârșesc cu nici măcar unul. Știu că vi se întâmplă și vouă astfel de neplăceri, deoarece rar am întâlnit pe cineva care să nu treacă peste așa ceva. 

marți, 23 septembrie 2014

În curând: "Zeița orezului" de Rani Manicka + încă o carte


Descrierea: O saga malaysiană care se întinde pe durata a patru generații. 

La vârsta de 14 ani, Lakshami lasă în urmă copilăria petrecută printre arborii de mango din Ceylon pentru a se căsători cu un bărbat matur din Malaysia. 

Tânăra neștiutoare este nevoită să dea piept cu greutățile vieții; până la 19 ani are deja cinci copii, urmează ocupația japoneză, al Doilea Război Mondial, iar ea nu are alt scop decât să-și păstreze familia în siguranță. Scris din perspectiva mai multor personaje, romanul este cronica unei familii dintr-o lume prea puțin cunoscută nouă, unde exotismul și miticul se întrepătrund oferindu-ne o lectură plăcută și provocatoare.

Mituri, superstiții, detalii sociale și sentimente.

"Zeița orezului" este unul dintre acele romane cumpulsive pe care nu ai mai vrea să le lași din mână. Minunat! The Bookseller.

* * *
Nu știu ce credeți voi despre cartea aceasta, dar eu de cum am citit descrierea, am ajuns la concluzia că sunt în stare să renunț la alte cărți pe care voiam să mi le iau de la Gaudeamus, ca să o cumpăr. Spun asta deoarece este destul de scumpă, mai exact 45 de lei, dar cel puțin are 576 de pagini. Nu știu sigur când va apărea la Rao, dar știu sigur că la Gaudeamus o voi vedea. Singura chestie pe care nu mi-o doresc este să nu aibă coperta cartonată. Știu că cei de la editura Rao cam fac astfel de coperți, și iar eu nu prea sunt fană lor. Oricum, am observat că nu toate au astfel de coperți, așa că sper ca aceasta să fie cruțată. Dar chiar și așa, tot mi-o voi cumpăra, deoarece subiectul mi se pare mult prea interesant, în ciuda faptului că nu prea le am cu partea asta a globului, ca să o zic așa. 

*

DEJA APĂRUTĂ

Descrierea: Să fie o nenorocire faptul că te-ai născut femeie?

Pentru ea, cu siguranță.

Suad are 17 ani și e îndrăgostită. În satul său, la fel ca în multe altele, dragostea nu există decât după căsătorie; dacă nu respecți această lege, atunci iubirea înseamnă moarte. Fiindă își "dezonorează" familia, părinții îl pun pe cumnatul ei s-o ucidă.

În ochii tuturor, acest om este un erou, căci fapta lui se numește crimă în numele onoarei, când, de fapt, el nu e decât un asasin laș.

Desfigurată în urma arsurilor și salvată printr-un miracol, Suad se hotărăște să vorbească...

O carte-document care șochează și care ne zguduie din temelii existența. 

* * *
Au început, de la un timp, să-mi cam placă cărțile de genul, în care ne sunt relatate povești adevărate, din viața reală, chiar de către cei părtași. Pot spune că am devenit mai interesată de astfel de cărți din momentul în care am terminat de citit Evadare din Lagărul 14, și tot caut să dau peste atfel de lecturi deoarece, nu numai că mi se par nespus de interesante, dar tratează subiecte pe care, eu una, consider că ar trebui să le cunoaștem. Iar povestea acestei fete nu este exclusă. Oricum, sper să o găsesc prin magazine – încă nu am dat niciodată de ea –, deoarece pe site-ul editurii Rao nici măcar nu apare. Ceea ce mi se pare destul de ciudat.

Cam asta ar fi tot, am vrut mult să fac acest post deoarece, unu la mână, trebuia să mai scriu și ceva pe aici, să nu dau impresia că am lăsat de izbeliște pagina, și doi la mână, cred că aceste două cărți chiar merită atenție. 
Am terminat astăzi de citit De veghe în lanul de secară de J.D. Salinger, și nu prea am fost impresionată de ea. A primit 3 stele din 5 pe Goodreads deoarece mi s-a părut o lectură lejeră, autorul având un stil tineresc, adolescentin. Personajul principal m-a lăsat uneori rece, alteori mi-a plăcut de el, dar nimic mai mult. Am stat și m-am gândit că dacă aș fi citit cartea la momentul potrivit, adică când eram puțin mai mică, poate aș fi considerat-o mai bună. Dar cu toate astea nu pot spune că a fost o lectură proastă, deoarece nu a fost așa. M-am relaxat, oarecum, citind cartea, și ăsta este un lucru bun.